Cântăre Cheamă-mă în ziua cea grea !

“Eu n-am să te las ca să pieri

Când treci prin necazul cel greu

Atunci când mă chemi în dureri,

Eu vin! “, a promis Dumnezeu



” Cheamă-mă în ziua cea grea

Când nori de necaz vor veni

Atunci Eu te voi ajuta,

Iar tu-n cânt mă vei proslăvi “



“Când ziua s-a dus, e târziu

Şi singur în noapte rămâi

În jurul tău totu-i pustiu

Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi



Cheamă-mă şi am să vin

Şi-o scară la cer voi ‘nălţa

În noapte, sub cerul senin

Cu tine de vorbă voi sta.



Te simţi de furtuni clătinat

Şi valul te-mpinge spre stânci

În jur mai auzi disperat

Un vuiet de ape adânci



Cheamă-mă-n clipa cea grea

Când valul loveşte cumplit

În Mine pe stâncă vei sta

Furtuna privind liniştit



Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu

Şi-aud când mă strigi din necaz

Căci Eu văd din cer chinul tău

Şi lacrima pe-al tău obraz



Crede şi nu te-ndoi

Aşteaptă-n tăcere-ajutor

Căci Eu lângă tine voi fi

Şi chinul va fi mai uşor



Cheamă-mă în ziua cea grea

Când nori de necaz vor veni

Atunci Eu te voi ajuta,

Iar tu-n cânt mă vei proslăvi