Cântăre Să nu-ţi pară rău

Să nu-ţi pară rău niciodată,

De ziua când fost-ai smerit,

Când cinstea din plin meritată,

În locul tău alţii-au primit.

Dar plânge-ţi cu multă căinţă,

Greşeala cumplitului ceas,

Când n-ai arătat umilinţă,

Şi-n fapte smerit n-ai rămas.



Adu-ţi cu plăcere aminte,

De ziua când blând ai răbdat,

De dragostea-aceea fierbinte,

Prin care iubind, a-i iertat.

Dar plânge-ţi cu lacrimi de jale,

Ieşirea din ceasul cumplit,

Când sabia vorbelor tale,

Pe semenii tăi i-a rănit.



Să nu-ţi pară rău niciodată,

De inimă largă-ai avut,

Căci fi-va o dreaptă răsplată,

La tot ce în viaţă-ai făcut.

Dar plânge căci poate străinul,

Ce cândva la tine-a venit,

A fost chiar Isus peregrinul,

Pe care tu nu l-ai primit.



Te bucură astăzi de toate,

Trăirile sfinte prin har,

Şi luptă mai mult cu dreptate

Căci lupta nu-ţi este-n zadar.

Dar plânge-ţi cu lacrimi căderea,

Din clipa când nu ai vegheat,

Şi-atunci vei avea mângâierea,

Iertării de orice păcat.