Cântăre Îmi amintesc plângând de vremea

Îmi amintesc plângând de vremea

Întâi dragoste-i de Tine

Ce dor frumos ardea atuncea

Ce-nfiorãri şi ce suspine

Cum te urmam fãrã de teamã

Şi-n locul cel mai plin de fiare

Nimic n-aveam sã-Ţi cer şi totuşi

N-aveam o dragoste mai mare.

Isuse dulce har.

Mai dã-mi acest scump jar

Sã-mi poartã iar şi sã rãmân

În dragostea dintâi.

Nu te iubeam pentru-o nãdejde

Nimic lumesc n-aveam în mine.

Ci te iubeam pentru iubirea

Nemãrginitã pentru Tine

Nimic nu promiteam iubirii

Nimic nu-mi trebuia anume

Doar decât dragostea de Tine

Nimic n-aveam mai scump pe lume.

Nu erau piedici sã mã ţinã

Nici depãrtãri, nici frig, nici teamã !

Nici legãturi sã mã opreascã

Nici moarte s-o mai bag în seamã

Nu mai era nici dor, nici lume

Nici fraţi şi nici pãrinţi, nici casã

Era numai un zbor spre ceruri

Şi-o sfântã dragoste frumoasã.