Cântăre Sã ard de sete tot, n-aş bea

Sã ard de sete tot, n-aş bea

Din apele stricate

Ce le-ntâlnesc în calea mea

Prin lumea de pãcate.

Sã mor de foame tot n-ating

Mâncãruri otrãvite

Spre care ne-ncetat mã-nping

Pãcate şi ispite.

Sã mor de frig nu mã-ncãlzesc

La focuri vinovate

Pe unde slugile pândesc

Inimi îndurerate.

Sã pier în drum, tot n-aş intra

În casa blestematã

Care-ar zdrobi şi-ar întina

Iubirea mea curatã.

Sã umblu gol, tot n-am sã-mbrac

Ce diavolul-mi întinde.

Sã zac bolnav, sã fiu sãrac

Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas

Cu Domnu-n pãrtãşie,

Decât fãrã Christos rãmãs

Sã plâng o veşnicie.