Cântăre Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.

Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.

E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare.

E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme.

Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte.



Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.

Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.

Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare.

Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.



Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine,

E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.

Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã

Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.



Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.

Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele.

Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã

Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.