Cântăre Vorbeşte Doamne, căci sunt rob

Vorbeşte Doamne, căci sunt rob

Şi robul Tău ascultă.

/ : Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,

Mai dă-mi din grâul Tău un bob

Şi dragoste şi dragoste mai multă. : /



Vorbeşte, Doamne, că sunt gol

Şi-mi bate-n suflet vântul.

/ : Căci mii de corbi îmi dau ocol,

De când pe-al inimii pridvor,

Ţi-ai aşezat, Ţi-ai aşezat Cuvântul : /



Vorbeşte, Doamne, căci în piept

Mi-e inima firavă.

/ : Nebun te face-orice-nţelept

Dar eu cu mai mult dor aştept

În vremea de, în vremea de zăbavă : /



Mai dă-mi din pâinea Ta un drob

Şi flacără mai multă.

/ : Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob

Dar eu din dragoste sunt rob

Şi robul Tău şi robul Tău ascultă : /