Cântăre Un cantec ca roua ce uda pamantul

Do major



Un cantec ca roua ce uda pamantul o Si zorile-albastrelor zari;

Frumoasa-i cantarea ce zboara intruna o Departe, departe de nori.



Cor: O, harfa a lui David, o Rasuna ne'ncetat!

O, harfa a lui David! o Ea canta minunat!...



Se-ntinde pe ape, pe mari si oceane, o Spre ceruri se-nalta mereu,

Un cantec ce David il canta cu harfa, o Spre lauda lui Dumnezeu.



O mana se plimba pe harfa, coboara o Dand tonuri placute mereu;

Frumoasa-i cantarea ce-o canta la harfa, o Cuvintele lui Dumnezeu.



La curtea lui Saul, chemat e sa cante o Un tanar cu parul balai;

E tanarul David, venit de la staul, o Atat de iubit de Isai.



E vesel si canta; el stie sa cante, o Pe Domnul sa-L laude mereu.

Cantarea ce-o canta e-atata de sfanta, o Spre lauda lui Dumnezeu.



Prin Duh, David canta, c-asa-i obiceiul:

Sa cante din suflet senin;

Din inima canta, pe Domnul Il lauda, o Pe Domnul din cerul divin.