Cântăre Si noi, fiind inconjurati

Re minor



Si noi, fiind inconjurati De-un nor asa de martori,

Sa-nlaturam orice pacat, Privind spre tarmul celalalt!

Asa crestinii au luptat; Ei nu s-au dat in laturi.



Sa le urmam c-un dor nespus Credinta lor suprema!

Caci au luptat si au invins Crestinii nostri ce s-au stins.

De dorul Lui, au fost cuprinsi; Mergeau cantand pe-arene.



Cand legile-i amenintau Si-atunci ei n-aveau frica;

Cand fiarele le slobozeau, Pe mici si mari ii sfasiau,

Dar, ei de dor mai mult ardeau - Nici de-asta n-aveau frica...



De foame istoviti, de frig, Ei pribegeau departe;

Prim munti si pesteri alungati, Prin temnita, in fier legati,

Loviti mai crud si-amenintati, De Domnul, nu-i desparte!...



Cantau al mantuirii cant, Mergand pe orice cale;

Si-atuncea cand intrau, pe rand, In subterane, toti cantand

Celui ce zice: „Vin curand! Vegheati in asteptare!



Caci am sa vin ca si un hot, In noaptea cea tarzie.

Vegheati, paziti a-Mele porti Si-atunci, Eu n-am sa vin ca hot

Cand voi striga la voi, la toti: «Mireasa Mea sa vina!»"



In vremea ce ne-a mai ramas, Sa stam in asteptare

Si inapoi, nu! nici un pas! 'Nainte! Sa nu dam ragaz,

Caci vine Mirele, chiar azi. Sa-I cantam osanale!