Cântăre Când îmi bat în poartă furtunile ce vin

Când îmi bat în poartă furtunile ce vin

Nu mă tem, nu mă tem !

Când e cerul vieţii de gânduri negre plin

Nu mă tem, nu mă tem !



Eu Îl ţin de mână, de El mă alipesc

Şi întotdeauna, în ochii Lui privesc

Cu El împreună, cred şi reuşesc

Peste toate să păşesc.

Lânga mine El e cu mine mereu

Şi nici greul nu mai pare atât de greu

Nu sunt singur, orişice ar veni

Mâna Lui mă va păzi.



Când mă simt învins de al vieţii val

Nu mă tem, nu mă tem !

Mâna Lui mie-ntinsă, punte spre liman

Nu mă tem, nu mă tem !



Dacă îndoiala din nou mă va-ncerca

Nu mă tem, nu mă tem !

Chiar dacă puţină e credinţa mea

Nu mă tem, nu mă tem !