Cântăre Esti atat de obosit, iubite calator

Eşti atât de obosit, iubite călător…

Ai umblat pe căi murdare,

Fiu rătăcitor.

Ai cutreierat pământul

Şi ai cules ca roadă vântul;

Chinuit ai fost de rău,

Dar acum te iartă Sfântul,

Bunul Dumnezeu.



Ostenită ţi-e privirea,

Capul ţi-e plecat;

Soarta crud-ai cunoscut-o,

Fiu nemângâiat…

Că ai vrut să afli calea

Unde-i plânsul, unde-i jalea.

Nu ai ştiut de Cel de sus…

Auzi cum răsună valea

Numai de Isus.



Îţi trimite astăzi Domnul

Un cuvânt de har:

Că îţi dă cununa vieţii,

Ca mărgăritar.

Inima să-ţi fie plină

De a Domnului lumină!

Te fereşte de păcat!

Să nu fii în grâu neghină!

Domnul te-a iertat.