Cântăre Cand harfa ta iti amuteste

Cand harfa ta iti amuteste, o O, cantaretule, sa stii:

Esti biruit si te pandeste o Cumplitul gol din nopti pustii...



Cor: Esti ca fantana fara apa o Si ca statuia-ntepenit:

La tine nu se mai adapa o Cel ars de sete si trudit



Nu-si mai gaseste alinare o Cel sagetat de suferinti;

Nici mangaieri, nici usurare, o In scrasnetele lui de dinti.



Cor: Tu esti infrant, o, cantarete, o Cand glasul tau a amutit.

Si-atragatoarea frunusete o De ochii tai s-a despartit...



Caci viata ta e doar cantarea; o Ea-i darul ce ti-a fost adus,

Prin ea tu ti-ai facut intrarea, o In slujba Domnului Isus.



Cor: O, daca taci, traiesti infrangeri o Si chinuri de neindurat;

In suflet totdeauna sangeri o Si trupu-n neguri ti-e-mbracat.



Cand harfa ta isi curma cantul o O, cantaretule, esti stins...

Zdrobit ti-e duhul de pamantul o Ce te-a atras si te-a cuprins.



Cor: Cantand iti vei pastra puterea o Si sufletul in veci frumos;

Ducand in cantec mangaierea, o Esti mangaiat tu, de Christos...