Cântăre Adeseori cararea mea

Adeseori cărarea mea

E-o cale de durere;

/: E-o cale de-ncercare grea,

Dar am şi mângâieri pe ea,

Căci Domnu-mi dă putere. :/



Căci orişicât de trist aş fi,

Eu simt a Lui putere;

/: Eu nu mă tem de nici un rău,

Căci ştiu că Dumnezeul meu

Mi-alin-a mea durere... :/



Când gânduri negre mă răpun,

Şi nu simt mângâiere,

/: Necazul oare cui să-i spun?

Căci nu găsesc pe nimeni bun

S-aline-a mea durere... :/



Atuncea când m-au părăsit

Chiar prietenii pe cale,

/: Eu m-am rugat lui Dumnezeu

Să imi ajute tot mereu

Şi să imi dea răbdare. :/



Să pot să iert şi să iubesc

Vrajmaşii-ntotdeauna,

/: Căci doar aşa voi birui,

Şi pentru tot ce-oi suferi

Eu voi primi cununa. :/



Un singur prieten mi-a rămas,

Chiar la necazuri, frate;

/: La El, mă duc cu-amarul meu,

Căci El e Fiu de Dumnezeu;

El m-a salvat de moarte! :/