Cântăre Se-aude, pe ulita satului meu

Sol major



Se-aude, pe ulita satului meu, o Un ropot zorit de copite...

O voce... un glas care-l stiu numai eu...

Un chiot de doruri cumplite...



Cor: „E, poate, Iubitul... e, poate, chiar El!...

Nu-mi spune ca-i vantul, straine...

/: Caci, azi, eu zic: „Poate..." si maine la fel,

Dar poimaine-i sigur ca vine! :/



„Copila, Mireasa, ce Mire astepti?

Nu-i nimeni din cer ca sa vie...

Zadarnic, spre ulita ochii ti-ndrepti,

Caci ulita ta e pustie...



Cor: De cand adormira parintii strabuni,

Stau toate la fel neschimbate;

/: Ce chiot auzi tu! Ce stranii minuni!

Ce glas de vedenii ciudate?" :/



Se-aude, pe ulita satului meu, o Un glas peste lumea desarta;

Si, iata, un tanar ce-l stiu numai eu,

Se-arunca din sa langa poarta.

Cor: E, poate, Iubitul... e, poate, chiar El!...

Nu-mi spune ca-i vantul, straine...

/: Caci azi, eu zic: „Poate..." si maine la fel,

Dar poimaine-i sigur ca vine!... :/