Cântăre Mama

Do minor



Mama! Întâia privire-ostenită pe chipu-ţi plăpând;

Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag, în curând;

Întâiul surâs, tăinuit în dureri mult, prea mult;

Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut,

Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,

Mama, ce-n braţe te ţine cu drag! Da, mama ta!...



Cor:

Mama-i izvor nesecat

De iubiri şi trăiri sufleteşti;

Sfânt râu de viaţă-n transfer

Spre cei ce sunt fii pământeşti;

Căldura şi lucru şi veghe

E mama în ceasuri târzii,

Nopţi albe trăite în zbucium

Să dea un alin la copii...



Mama! La pieptu-i, pe braţe, adesea ea-ţi va fi scut;

Ţi-i primul prieten spre care priveşti azi tăcut

Şi parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet uşor,

Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor

Cum tu, când vei creşte, model de respect printre mulţi,

Vei fi, şi chiar primul vei spune: „De mamă s-asculţi!..."



Cor:

Mama-i povaţă, mustrare,

Iertare şi sfaturi cu drag;

Chemări şi-ndrumări către-o ţintă

Ideală în anii şirag;

Mama-i departe şi aproape,

Fiinţa cu-aceleaşi dorinţi

Cu inima jar din puţine puteri

Printre lacrimi fierbinţi.



Mama! Întâiul cald leagăn sub ochi luminoşi, sclipitori;

Întâia iubire ca roua curată de flori.

Deci, numai o mamă ţi-i dată s-o ai aici jos

Spre care-ţi îndrepţi astăzi privirea, şi-n chipu-i frumos,

Găseşti un alin, un îndemn, un cuvânt iertător

De mama sublimă ce-n brate te ţine cu dor.



Cor:

Mama-i fiinţa dorită,

La bine şi-n grele dureri...

E singurul suflet în care

Mai poţi să găseşti mângâieri;

Mama-i rugi sfinte-nălţate

Cu gânduri curate în sus,

Nădejdi ancorate la ţărmul

Iubirii cu drag în Isus.