Cântăre Un om fără de Domnul e-un pom neroditor (1)

Un om fără de Domnul e-un pom neroditor

Sădit în lumea largă fără de ajutor

Când firea pământească sufletul i-a rănit

Inima lui suspină şi e nefericit.



Nu cere de la oameni să-ţi dea fericirea

Căci numai Domnul ştie şi poate să ţi-o dea

Încrede-te în Domnul şi viaţa ta va fi

Rodită şi-mplinită cu mii de bucurii.



Ce-i omul fără Domnul e-un călător pribeag

Ce-aleargă prin lume de griji înconjurat

Trudeşte-o viaţă-ntreagă nu-i binecuvântat

Şi-n anii bătrâneţii e trist, însingurat.



Acum omule dragă vino la Dumnezeu

Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El

Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti

Împacă-te cu Domnul să ai viaţa de veci.