Cântăre Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate

Mi minor



Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate,

Cu rana de spini ce amar Îl durea,

/: El urca-nspre culme, cu-a-mele păcate,

Şi sarcina lumii era foarte grea. :/



Fugit-au cu toţii din sfânta Lui faţă,

Căci toţi cei din jurul Lui erau străini.

/: Şiroaie de sânge-L brăzdează pe faţă...

Pe frunte, El poart-o cunună de spini. :/



Din câţi vindecat-a, nici unul nu-i astăzi;

Fugit-au cu toţii, cu toţii s-au dus;

/: Dar, fără cârtire, El urca-n tăcere...

El urca... El urca... spre Golgota sus. :/



Pe câţi întâlnit-a-n a lumii pustie

El, apa vieţii le-o dete în dar,

/: Iar astăzi nu-i nimenea să-I astâmpere setea -

I-au dat un burete atât de amar... :/



Pe câţi în viaţa, în mii de suspine,

Din lanţurile grele, i-a izbăvit!

Iar azi, ca răsplată, şi mâini şi picioare

Şi corpul întreg în cuie-i ţintuit. :/



Aşa se sfârşeşte a lumii salvare:

Pe culmea Golgotei, pe vârful ei, sus.

/: Prin toate acestea, ne dete iertarea

Şi Cel ce ne-o dete, se cheamă Isus. :/



Deci, tu, om ce-n lume mai stai în adormire,

Credinţa ta las-o să urce mai sus,

/: Să poţi avea parte de ceasul răpirii

Căci Cel ce-i salvare, Se cheamă Isus!:/