Cântăre A venit, de mult, de sus

Re minor



A venit, de mult, de sus

Păstorul cel bun, Isus,

/: Şi prin lume a umblat

Oi pierdute a căutat :/



Să le ducă la izvoare,

Ca de sete să nu moară;

/: Uşa le-a deschis să iasă

La păşunea cea aleasă. :/



Dar oile n-ascultau;

Cu capul se repezeau,

/: Cu coarnele L-au împuns

Şi, în coastă, L-au străpuns :/



De-a curs apă şi mult sânge;

Cerul a-nceput a plânge...

/: Soarele s-a-ntunecat,

Luna-n sânge s-a schimbat. :/



Acum, El e dus din lume

Să afle la oi păşune

/: Şi poruncă a lăsat

Oilor ce-au păşunat :/



Oile să se-mpreune,

Laolaltă să se-adune,

/: Lupul să nu le mănânce,

Tâlharul să nu le strice. :/



Păstorul cel blând şi bun,

În ceruri, e dus acum,

/: Dar, peste puţina vreme,

Vine iarăşi să le cheme, :/



Să le ducă-ntr-o grădină

Unde vor avea odihnă.

/: Acolo-n pace vor fi,

Mai mult nu vor flămânzi, :/



Nici nu vor mai rătăci,

Căci Domnul le va păzi

/: Şi vor fi, în viitor,

Doar o turmă şi-un Păstor. :/