Cântăre Isaia 53

Dispreţuit şi părăsit de oameni

Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa

Era aşa de dispreţuit că-ţi intoarceai faţa de la El

Şi noi nu L-am băgat în seamă

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat

Şi durerile noastre le-a luat asupra Lui

Şi noi am crezut că este pedepsit

Lovit de Dumnezeu şi smerit



R: Dar El era străpuns pentru păcatele noastre

Zdrobit penrtu fărădelegile noastre

Predeapsa care ne da pacea a căzut peste El

Şi prin rănile Lui suntm tămăduiţi



Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi

Fiecare-şi vedea de drumul lui

Dar Domnnul a făcut să cadă asupra Lui

Nelegiuirea noastră-a tuturor

Când a fost chinuit şi-asuprit n-a deschis gura deloc

Ca un miel pe caare-L duci la tăiere

Că o oaie mută ce stă înaintea celor ce-o tund

N-a deschis gura deloc.



Groapa Lui a fost pusă între cei răi

Şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat

Măcar că nu săvârşise nici-o nelegiuire

Şi nu se găsea viclesiug în gura Lui

Dar Domnul a găsit o cale prin suferinţă să zdrobească

După ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcate

Va vedea o sămânţă de urmaşi,va trăi multe zile

Şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui

Va propăşi în mâinile Lui