Cântăre Sunt vremi...

PS.11_3



Sunt vremi cand temeliile se surpa

Si stalpii lumii noastre-s clatinati

Cand raul inaltimile uzurpa

Si ne simtitm mintiti si inselati



Cand ne-am cladit prin ani cu osteneala

Vedem cum intr-o clipa-i prabusit

si ne-ntrebam atunci cu indoiala

Ce poate face cel neprihanit?



Sunt vremi cand se dezlantuie furtuna

iar noi privim in negura nauci

Cand frigul si caldura sunt totuna

Sin-n jurul nostru misuna naluci



Sunt vremi cand vezi cum totul se destrama

Si vise si nadejdi si ideal

Iar tu esti cel mai nebagat in seama.

Tu pretiosul lumii capital..



Sunt vremi,sunt vremi.. ce vremi,o, Doamne Sfinte

cand nu mai intelegi nimic,cand nu mai poti

Cand mintea nu gaseste nici cuvinte

Iar de gaseste nu poti sa le scoti.



Atunci cand suferinta-i permanenta

Si nu gasesti iesire spre liman,

Un strop in marea lumii imanenta

Cand nu mai ai nici forta,nici elan



Atunci Te intrebam Atotstapane

Oare nu-ti pasa ca ne scufundam?

Sa te-ntrebam,atat ne mai ramane

Si-al Tau raspuns umili il asteptam.



Tu ne raspunzi atunci cu duiosie

"Copiii mei,Eu inca sunt pe Tron,

Nu tremurati in vreme de urgie

Si nu va inspaimante niciun zvon!



Si chiar de s-ar misca in mari pamantul

Ai lumii stalpi tot Eu ii intaresc!

Asa mi-am dat din vesnicii Cuvantul

Si-acum Eu pentru voi IL implinesc.



Eu mustru mare,vanturi si talazuri

Si toate se supun si se opresc

In grele incercari si in necazuri

Eu sunt cu voi,Eu nu va parasesc.



Eu dau restristea, Eu dau propasirea

Pe regi Eu ii inalt si ii cobor,

Dar Mi-e un sacrilegiu necinstirea..

O spun aceasta voua,tuturor.