Cântăre Mireasa mea bătută de furtună

Mireasa Mea, bătută de furtună,

Nemângâiată, vino! vino!...



Ai început să bâjbâi prin negrul întuneric,

Ai început să murmuri în suferinţa grea

Ziceai că s-a dus totul, nimic nu-i pentru tine,

Iar crucea ce ţi-am dat-o, îţi pare-atât de grea.



Uitat-ai de nădejde şi ce spune Cuvântul

Uitat-ai tu de toate până şi legământul.

Ai început să murmuri, să mergi strâmb pe cărare

Uitând făgăduinţa, cerească îndurare.



Uitat-ai ce-a zis Domnul: că-n noaptea cea amară,

Ca fulgerul pe ceruri Isus o să apară.

Descurajarea-ţi mare, la ceruri a ajuns

Cu lacrime la Tatăl mijloceşte Isus.



"Vezi Tată? Vezi copiii ce Mi I-ai dat în lume:

Se pierd în valuri grele, loviţi sunt de durere

Azi masa este gata, odaia-i pregătită...

Mă duc, Mă duc, o, Tată, ca să-i aduc la nuntă.!"



Acolo vei gusta din fructe hrănitoare

Vei bea din apa vie ce e răcoritoare.

Acolo eşti scutită de vânt şi vijelie.

"Amin!" Mireasa strigă: "Amin Isuse Ţie!"