Cântăre Şi mama ne-a chemat pe toţi în casă

Și mama ne chema pe toți în casă

Iar noi, copii afară ne jucam

Îmi amintesc de vocea ei duioasă

Din vremea ceea când copil eram.



"Copii, veniți la cină,

Iată că seara a sosit,

În casă e lumină

Și paturile vi le-am pregătit."



Dar vremea ceea a trecut, și iată

Doar amintirea mai păstrăm de-atunci,

A mamei noastre-atât de calde șoapte

Și-a ei atât de severe porunci.



La fel vom auzi și noi odată

Chemarea Celui care ne-a iubit,

Cu vocea Lui atât de minunată

"Copii, veniți, că totu-i pregătit"!



Lumina e aprinsă

În casa Părintelui de sus,

Și masa e întinsă

Copii, veniți la Regele Isus



Aicea vom lăsa copilăria

Și jocurile-n care am trăit,

Acolo vom începe veșnicia,

O veșnicie fără de sfA¢rsit.



Recitare



Vei auzi și tu atunci chemarea

Copile, ce afară rătăcești,

Privește, se coboară înserarea

Și tu în lume încă te găseşti



De-atâta timp Domnul Isus te cheamă,

O, tu copil sărman și călător,

De ce respingi tu vocea Lui de mamă

Și glasul Lui atât de-ndurător?



De ce respingi tu vocea Lui duioasă?

În lumea asta te framânţi amar,

El sus în cer ți-a pregătit o casă

Împodobită cu mărgăritar



Copii, veniți căci vremea trece

Și seara se coboară pe furiș,

Îmbătrânirea e atât de rece

Ea schimbă al vieții înveliș



Voi, fii ai Celui Veșnic în lumină,

Să nu vă fure somnul femecat,

Plăcerile ce aparțin de tinăƒ,

Nu vă jucați cu moartea, căƒ-i păcat.



Nu vă jucaţi copii, cu mântuirea,

Cu mântuirea nu e de jucat,

Nu vă lăsați să vă conducă firea,

Căci firea vă conduce la păcat.



Nu vă jucați cu focul care arde,

Căci focul e primejdios,

În foc vor arde-atâtea miliarde

Ce-au refuzat chemarea Lui Hristos.



Pe boltă se coboară înserarea

Și ziua mântuiri-i de sfârșit,

De mii de ani a răsunat chemarea:

"Copii, veniţi că totu-i pregătit"