Cântăre De ce te plângi când toţi lovesc în tine?

1.De ce te plângi când toţi lovesc în tine?

Rămâi mereu o stâncă de granit,

/:Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine,

Când are rod de toţi este lovit.:/



2.De ce te plângi când ai căzut pe cale?

Eroii cad şi se ridică iar

/:Căderea este-o parte-a vieţii tale

De te ridici atunci devii un far.:/



3.De ce te plângi când eşti în suferinţă?

Tu eşti chemat să fii biruitor

/:Un murmur doar, în drum spre biruinţă

Te face laş şi e înjositor.:/



4.De ce te plângi când marea se frământă

Iar barca ta purtată e de val?

/:Căci noi plutim spre patria cea sfântă,

Vâslim mereu pe marea de cristal.:/



5.De ce te plângi când nu mai e lumină

Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins?

/:Eşti obosit şi calea ţi-e străină

Priveşte acolo-n port e-un far aprins.:/



6.De ce te plângi când bolta e pustie

Şi norii grei umbresc cărarea ta?

/:Căci sus, acolo-n patria divină,

E numai zi, curaj, nu dispera.:/



7.De ce te plângi când fraţii tăi de cruce

Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc?

/:Căci pentru tine-un glas duios şi dulce

Îţi spune azi: “Eu nu te părăsesc”.:/



8.De ce te plângi când toţi te dau uitării?

Tu eşti chemat lumină să răsfrângi

/:Dar nu uita de nu răspunzi chemării,

Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi.:/