Cântăre Nu mă ştie

Se pleacă ziua înspre seară

Se-aprinde un luceafăr sus,

Mă-nconjoară tăceri de ceară

Pândind cuvintele ce nu-s.



Mă uiţi, Dumnezeu,

Mă tulbură-o stea

În sufletul meu

Şi inima mea.



Mi-s munţii-alături la picioare

Şi trece-un mâine peste ieri

Mai plânge-un cântec, mă mai doare

Mai suflă-un vânt de nicăieri.



Mai suflă un vânt

Mai suflă-a pustiu

Pe-un drum de pământ

Mă cheamă să fiu.



Mă mai arăt într-o oglindă

Mă mai privesc un pic şi las

Să-mi ardă stelele în tindă

În liniştea ce mi-a rămas.



Oglinda-i a mea

Dar nu mai sunt eu

Mă tulbura-o stea

Mă uiţi,Dumnezeu.



Un val se-nalţă peste-o mie

O zi s-a dus,o alta nu-i

M-am rătăcit şi nu mă ştie

Nici Dumnezeu de sunt a Lui.



Am fost,am venit

Am fost ,am plecat

Un ceas s-a oprit

Un râu a secat.



Mă uiţi,Dumnezeu

Mă tulbură-o stea

Şi sufletul meu

Se duce cu ea.