Cântăre Un om trăia odată

Un om trăia odată, Iair el se numea

Fruntaşul sinagogii din veacu-ndepărtat

Şi la nenorocire el nici nu se gândea

Şi la nenorocire el nici nu se aştepta



/: Dar vai ! Ce grea durere ce vânt îngrozitor !

Sufla din a lor casă un vânt usturător !

Că scumpa lor fetiţă, copila lor muri

S-a dus din a lor casă a mamei bucurii :/



Atunci Iair aleargă să-L cheme pe Isus

Să-l cheme în a lor casă, în casa cea de plâns

Domnul cu ucenicii atunci chiar le vorbea

Iair I se închina şi astfel Îi grăia:



/: Fetiţa mea e moartă, iar dacă vei veni

Eu ştiu că o să-nvie, deci nu mai zăbovi

Să-nvie-a mea fetiţă e tot ce îmi doresc eu

Căci ştiu că eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu :/



Atunci Domnul se duce în casa lui Iair

Unde era durere,amar,necaz şi chin

A dat pe toţi afară şi astfel El grăi:

"Talita cumi !" - "Scoală !" - "O, scoală, nu dormi !''



/: Atunci - O, ce minune ! Copila a-nviat !

Căci Domnul e-nvierea, Isus cel minunat

Azi Domnul înviază chiar pe păcătoşi

De aceea azi te-ntoarce şi vino la Hristos ! :/