Cântăre poem de paste pentru copii mici

Priveste in juru-ti ce farmec sublime :

Natura tresalta si canta !

De mii de miresme vazduhul e plin

Si pasari in zbor se avanta !



E iar primavera. Paduri si campii

O mantie noua imbraca.

Spre ceruri se-nalta divine-armonii,

Caci nimeni nu poate sa taca !



O, vino cu mine, pe camp s-alergam,

Sub razele calde de soare !

Din iarba inalta cu drag s-adunam,

Din multele flori, cate-o floare !



Cu bratele pline de-atatea culori

Spre “Dealul iubirii” ne-om duce…

Dar, vai ce tablou trist ! ma trec reci fiori

Isus e atarnat pe cruce.



De-o parte si alta mai sunt 2 cruci

Infipte-n pamant, ca sa poarte

Doi oameni de rele ca 2 naluci

Cu-aceasta osanda de moarte !



Dar unul se-ntoarce din cei 2 talhari

Spre Cel ce in chinuri se zbate :

- “ Desi am pacate prea multe si mari

Ma iarta, Te rog, de se poate.





Si-apoi, cand odata in slava-I veni

Adu-ti si de mine aminte…”

- “ Chiar astazi cu Mine in Rai tu vei fii,

Iertat prin a tale cuvinte. “



“Mi-e sete” se-aude iar blandul Sau glas,

Si-ntind inspre El un burette.

Amara e fierea. Atat a ramas

Din apa ce omului dete ?!



Deodata privirea si-o apleaca in jos

Lasand capu-n pieptu-I sa-I cada

Asa sus pe cruce se stinge Hristos

Si multi sunt prea dornici s-o vada !



Doar florile-si lasa corola-n pamant

Si ziua lumina-si ascunde ;

Fug pasari zorite pe aripi de vant,

Durerea in toate patrunde.



C-o trista pornire sutasul cait

Pricepe acum grozavia :

Ca Omul Acela ce-n chin S-a sfarsit

Nu-I unul de rand, ci-I Mesia !



E-o liniste asa adanca

Nu se aude nici in glas

Mormantul gol sapat in stanca

Isi doarme ultimul sau ceas.





In jurul pietrei sigilate

Preotii paza tare-au pus

Sa nu-ndrazneasca unul, poate

Sa fure trupul lui Isus.



Deodata noaptea se despica

De fulgerul ce-a luminat

Ostasii cad pe jos de frica

Pamantul s-a cutremurat.



A inviat Hristos, Mesia !

Toti ingerii tresalta-n cor :

“ A Domnului Sfant e taria

Si slava-n veci vecilor !”



In zori, spre Dealul Capatanii

Se-ndreapta sfintele femei

E ziua-ntai a saptamanii

Dar nu cunosc odihna ce-i.



Cu bratele prea incarcate

De multe si frumoase flori

Cu inimile-nfiorate

Isi poarta pasii lor usori



“ Cine va da in laturi oare

Lespedea grea de pe mormant ?

Noi, nu vom fii, oricum in stare

Si oameni primprejur nu sunt.”





Dar au ajuns. Si ce vad ? Iata…

Parca-I vedenie ori e vis ?

Piatra deoparte-I aruncata

Mormantul poarta si-a deschis.



Femeile se inspaimanta,

Caci nu-nteleg ce s-a-ntamplat

Cand iata un Inger le cuvanta :

“Isus Hristos a inviat!



Plecati degrab’ cu-aceasta veste

Si spuneti-o la ucenici :

Ca printre morti, El nu mai este;

Sa nu-L mai caute aici! ”



Langa mormantul Sau din gradina

Maria plange cu amar

De jale inima-I e plina

Tot cautandu-L in zadar.



- “Unde e Domnul meu ?” – intreaba –

“Spuneti-mi in ce loc l-ati pus ?

Si voi pleca apoi degraba

La Preaiubitul meu – Isus!”



- “Rabuni ! Scump Isus, ai inviat ?!”

- “O, nu ma atinge Maria

Caci nu m-am suit la Cel Bun

Si totusi azi vreau sa va spun tuturor bucuria :





Tu spune-le ca-n Galileea

Acolo Ma voi arata

Nu numai lor, ci si l-aceia

Ce-or crede invierea Mea !”



De lacrimi siroaie se scurg pe obraz

De inima ‘ntruna-ti suspina;

De-l cauti pe Domnul in groapa si azi,

Isus te asteapta in gradina.



La fel ca Maria, genunchiu-n pamant

Si-ntreaga fiinta o pleaca

Acel ce-a fost mort si-a-nviat este Sfant

Si vrea tot la fel sa te faca !



O vino degraba, pe ganduri nu sta

Te smulge din relele firii !

Caci si pentru tine, pe crucea cea grea

S-a scris : “simfonia iubirii”.



Biserica, astazi te-nalta mai sus

In fapte, in rugi si-n putere !

Viata sa-ti fie – vrea Domnul Isus –

O vesnica zi de-nviere !