Cântăre Ridică-ţi patul

Stau în patul vechi de nuiele

Praful mă cuprinde ca un fum

Sunt uscat şi nu mai am nici o putere

Căci picioarele slăbite-mi sunt.

Şi aştept din zori ca norodul

Milă să îmi dea ca să trăiesc

N-am nici o speranţă, nimeni nu mă vede

Dar Cineva la mine s-a oprit...



Ridică-ţi patul şi umblă

Mi-a șoptit cu vocea-i blândă,

Printre lacrime îl văd mâna Sa o prind şi cred,

Pe picioare-ncep să merg.

Cine oare e Străinul

Ce mi-a şters pe veci tot chinul

E Isus din Nazaret, Fiul Tatălui Ceresc;

Oare cum să-I mulţumesc



Înspre casă m-a trimis Mesia;

Merg să spun la toţi ce mi-a făcut:

El în neagra beznă mi-a adus lumină.

Sunt fericit că îl cunosc de-acum...

Sunt si astăzi mulţi ce zac în patimi,

În păcat, în patimi şi nevoi,

N-au nici o speranţă, nimeni nu îi vede,

Dar Cineva la ei se va opri...