Cântăre O corabie pluteste

O corabie pluteste

Lin pe lacul argintiu;

Nici un nor nu se zareste

Sus pe cerul azuriu.

Insa,iata ca ,deodata,

Cerul prinde-a se-nnegri

Si furtuna-nfuriata

Si incepe a mugi.



In corabia ce mica

Valuri mari acum izbesc:

Calatori plin de frica

Tot mai mult se ingrozesc.

Printe cei ce-ncolo-ncoace

Se framanta ne-ncetat,

Doarme Unul plin de pace:

De puterea-I au uitat.



Spre Acela ei se-ndreapta;

"Cum!Nu-Tipasa ca perim?"

Iar Isus Se si desteapta;

"Fara gura!"L-auzim.

Si furtuna se opreste;

Ce tacere s-a facut!

Cu blandete-i dojeneste

Ca-n El nu s-au increzut.



Cat de-adesea ,plini de teama,

Si noi mult ne zbuciumam ,

Caci puterea-I fara seaman,

Lesne ,lesne o uitam1

De el ,Domnul si Pastorul,

Nercurmat sa ne- amintim ,

El ne este ajutorul,

Nu ne lasa sa perim!