Cântăre Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

şi nici o clipă singur nu mă laşi.

Puterea Ta e taina ce mă ţine

din cei dintâi la cei din urmă paşi.



Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.

Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.

Eu n-am să văd nici moartea niciodată,

ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.



Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,

cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,

când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea

şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.



Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,

un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.

Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă

ce nimeni altul nu mi-o poate da.



Au fost odată şiruri de păcate,

dar sângele salvării a spus: "NU".

Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,

şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.



Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,

când valuri vin şi vânturi grele bat.

Plutesc pe ape ca un fir de nufăr

pe care Tu-l păstrezi mereu curat.



Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,

Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,

Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,

că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.