Cântăre Cât de măreţ e Dumnezeu!

Cât de măreţ e Dumnezeu!

Văd marea cu talazuri grele,

mă-nalţ pe munţii de bazalt

şi-mi zboară gândul printre stele,

tot mai înalt.



Ce împărat îşi duce-oştirea

spre un gigantic apogeu?

Acel ce-a pus în goluri firea,

Acel ce-a scris oricui menirea

mai mult decât nemărginirea

e Tatăl meu!



Cât de temut e Dumnezeu!

Vuiau de pe Sinai ecouri

când glasul Domnului vorbea.

Iar Moise-nainta prin nouri

şi tremura...



La Tronul Alb se strâng sfielnic

voievozi de foc din Empireu.

Şi heruvimii vin cucernic,

slăvind Eternul Vistiernic.

Şi-acest Stăpân Atotputernic

e Tatăl meu!



Şi cât de bun e Dumnezeu!

Chiar dacă stelele bătrâne

tot au o vreme când se-aştern,

dar cine în Isus rămâne

e-un fiu etern!



Şi-n faţa slavei sclipitoare,

în ceasul lumii cel mai greu,

când cei ce-au dat pe sfinţi la fiare

vedea-vor Forţa Creatoare

eu voi şopti cu adorare:

E Tatăl meu...