Cântăre Amar îţi era sufletul

1.Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin

Când ai intrat în Ghetsimani să-L rogi pe Tatăl sfânt

De-i cu putinţă ca paharul greu să treacă,

"Dar totuşi voia Ta, o, sfinte Tată, să se facă."



2.Noi nu-i cunoşteam preţul, nici nu-l vom şti nicicând

Vândutu-L-ai tu Iudo pentru cei treizeci arginţi.

Intrară în grădină o mulţime de avari

Ca să-L prindă şi să-L ducă ca pe un tâlhar.



3.O, dimineaţa e pustie, noaptea a dispărut

Totul e-nvelit în misterul albei dimineţi.

Privighetoarea tristă nu-şi mai cântă vechiul glas

Căci în grădina Ghetsimani doar lacrimi au rămas.



4.Îngenuncheat cu crucea-n spate şi cununi de spini,

Fiu al omului pe munte cade printre crini.

Calvarul suferinţei nemiloase a urcat,

Trupul e atârnat pe cruce, sângele-i vărsat.



5.Mi-au străbătut cuiele carnea, sângele-a curs văi

Nu am făcut-o pentru min' ci pentru voi cer răi.

Şi dacă credeţi în Mine şi-n jertfa din Calvar

Vă dăruiesc iertare, viaţă veşnică în dar.



Refren:

O, du-mă Doamne şi pe mine-n Ghetsimane

Ca să-mi arăţi şi mie locul unde Te-ai rugat.

Du-mă la Golgota, pe sinistrul munte

Ca să plâng la cruce unde Te-ai rugat.