Cântăre Cantarea arcului

Imi amintesc cand veneam ca strain peste hotar

Prin pustiu si prin stanci sau prin pesteri fugar.

Dar deodata a venit la mine un strain

Cu vestea ce de-atunci ma face sa tot suspin.



Vestea ce mi-a adus inima mi-a strapuns

Stam mereu si plangeam caci a murit Ionatan.

Cenad eram amandoi la masa la imparat

Prietenie pe veci in taina, am jurat.

Nu mai am nici un prieten ca tine pe un om,

Doar in ceruri mai am un Pastor si un Domn.

Ionatan, Ionatan mi-ai rupt sufletul meu

Mai bine muream chiar eu in locul tau.



Fala ta Israel zace intinsa prin vai,

Saul si Ionatan si toti vitejii tai.

Prin Ascalon si prin Gat, vestea sa n-o raspanditi

Sa nu stie dusmanul ce greu am fost loviti.

Ah! Ce durere grea, ah si ce mult te iubesc

O dragul meu Ionatan te plang cu lacrimi ocean.



Mai iubit, te-am iubit ca pe sufletul meu

Prin tine m-a scapat de la moarte Dumnezeu

Cand ai tras trei sageti ca sa ma instiintezi,

Nu stiam ca de-atunci fata n-ai sa mi-o mai vezi.

Cand ne-am imbratisat prieteni addevarati

Atunci plangeam amandoi acum plang doar ochii mei.



De stiam ca tu esti de dusmani urmarit

Ca un soim in ajutor in graba ti-as fi venit

Cat de mult mi s-a frant inima sin al meu piept

Si zdrobit de-al meu dor ma uitla Mefiboset.

Ionatan prieten bun, n-am la cine sa spun.

Nimeni orisicine ar fi nu te mai poate inlocui.



Sa invete cantarea am spus poporului

Caci e scris de mine in cartea dreptului.

Ionatan, Ionatan e o cantare de dor,

Si am s-o cant mereu pana cand eu am sa mor.

Prieteni adevarati mai ceva decat frati,

Doar moartea cu a ei urgii ne putea despartii

Ionatan, Ionatan mi-ai rupt sufletul meu

M-ai bine muream chiar eu in locul tau.