Cântăre Mergea odată o fetiţă

1.Mergea odată o fetiţă cu prinşii de război

Şi lacrimi îi curgeau pe faţă, plângând privea-napoi

Ierusalime oare-odată eu te voi mai vedea?

În tine mi-au rămas părinţii de care mă despart.



2.Eu n-am să vă uit niciodată credinţa-mi voi păstra

Şi Domnul ce-mi rămâne Tată pe min` mă va-ajuta.

Cu ochii-n lacrimi către Tine voi striga mereu

O, Dumnezeul lui Israel, ajută-mă mereu.



3.Ajunsă-n Siria străină, străină-ntre străini

Şi la Naaman cel plin de lepră ajunse a sluji.

Dar într-o zi stăpânei sale astfel îi vorbi:

Dacă stăpânu-ar fi-n Israel, el s-ar tămădui.



4.Căci în Samaria există un om adevărat

Un om ce umblă-n sfinţenie cu sufletul curat.

Un om ce strigă înspre ceruri şi e ascultat,

Dacă Naaman va merge-acolo el va fi vindecat.



5.Aşa se proslăvise Domnul cel Sfânt şi-adevărat

Căci Dumnezeul lui Israel e adevărat

Şi naţiunea cea păgână, cu toţii au aflat

Căci pe Naaman cel plin de lepră pe loc l-a vindecat

El prin acea fetiţă-atuncea S-a glorificat

El care-a fost, El va rămâne în veci glorificat!