Mă simt ca o frunza purtată de vânt,
Ca o trestie frântă pe malul unui lac,
Ca un muc care abia mai fumegă,
Dar fără Domnul, mult, mult prea sărac.
Furtuna e mare, iar barca mi-e înecată,
Nu mai pot vâsli, aş vrea s-ajung la mal,
Mă uit în jurul meu şi văd doar bărci scufundate,
Mai vino o data, să nu mă pierd în larg.
/: Mai trimite-mi, Doamne,
Mai trimite-mi, Doamne,
Mai trimite-mi, Doamne,
încurajări,
Când mi-e greu pe cale,
Nu mai am răbdare,
Mi-ai spus să Te chem când îmi este greu.
Azi e clipa să Te strig,
E momentul sa Te chem în ajutor,
Nu vreau să Te pierd, Isuse,
Nu vreau să Te pierd, Isuse,
Nu vreau vreau să Te pierd,
Căci prea mult Te iubesc. :/
Te strig, Fiul lui David, ai milă de mine,
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime,
Nu-s femeia cananeancă, cea din Scripturi,
Să cer de la Tine doar fărâmituri.
Sunt un simplu călător spre ţara mea,
Sunt un copil fără de-ajutor,
Tu esti tatal meu, Tu eşti mama mea,
Mă încred în Tine, din tinereţea mea.