Ai milă de mine, ai milă, Isus
ascultă-mă ziua şi noaptea, şi seara,
|: tot dorul din suflet plângând Ţi l-am spus,
şi totuşi întruna îi creşte povara.
Mă-nconjură valuri şi flăcări mă-ncing,
şi-n faţă, cât zarea, se-ntinde pustia,
|: ai milă de mine, Isuse, să-nving
când fiarele urlă şi vine urgia.
Străină mi-e casa, străini mi-s ai mei,
cu ură-mi răscumpăr iubirea de Tine;
|: când inima-şi pierde puterile ei,
ai milă, ai milă, Isuse, de mine!
Departe-i izvorul, şi setea mi-e grea,
departe-i alinul, şi inima-i pară;
|: ai miă, Isuse, de dragostea mea
când ziua i-e noapte şi zorii i-s seară.
Aşează-mi, Isuse, al Crucii sărut
pe frunte, pe buze, pe ochii cu rouă
|: şi-mi binecuvântă sub dulcele scut
iubirea din una şi crucea din două.