Carte Amintiri cu sfinti - Daniel Branzei

recerea noastra prin aceasta lume constituie faza lui "a face". Moartea (ori starile prevestitoare asemanatoare ei) stau sub semnul lui "a fi". (Moartea insasi ar putea fi definita ca trecerea in starea lui "a fi", un "a fi" absolut, purificat de orice contingenta.) Pe vesnicul "a fi", noi ni-l cladim singuri, iar vesnicia aceasta - rai ori iad - e functie variabila de ceea ce facem. Picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa, actiune dupa actiune, gest dupa gest, facandu-l ne pregatim permanentul este. Raiul si iadul pot asadar fi considerate ca stari de fiintare pura; constiinta (sau sufletul) se afla acolo insingurata si neajutorata de nimeni si de nicaieri, fata in fata cu vesnicia, cocotata pe maldarul de faptuiri savarsite in faza lui "a face". 56 Dincolo - oricat am jindui (e sensul parabolei dreptului Lazar si al bogatului nemilostiv) - nu mai putem face nimic niciodata (nevermore zice Poe): verbul "a face" piere, e ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. RamanePagina 132

Distribuie pe: | | | | |