Carte Amintiri cu sfinti - Daniel Branzei

at din maini, "pocaitul" s-a scurs la podea, ramanand intins ca o zdreanta. Gemea doar incetisor. Jandarmul Dorca a fugit in cealalta camera si a inceput sa planga amarnic. Un fel de greutate se lasase pe inima lui si o caldura nemai simtita ii topise indarjirea. L-a apucat dintr-o data mila de cel batut, l-a apucat disperarea in fata violentei cu care se obisnuise. Dupa un timp, Dorca s-a dus iar in prima camera. Pocaitul se ridicase acum si incerca sa se stearga de sange. Era ametit de tot. "Unde stai? Vrei sa te duc acasa?" Buimacit si temator inca, omul s-a ferit: "Nu, sa traiti, nu-i nevoie. Ma descurc singur. Dumnezeu sa va rasplateasca bunatatea". A doua zi, Dorca s-a dus la om acasa cu ceva mancare si medicamente. Speriata, nevasta celui batut i-a dat drumul in camera. "Iarta-ma omule! Iarta-ma! Spune-mi unde va adunati diseara. Nu te teme ca nu va mai bat. Vreau sa vin si eu s-ascult. Mi-e sila de ce-am facut aseara", a mormait jandarmul. Rugamintea i-a fost ascultata Pagina 85

Distribuie pe: | | | | |