Devoțională Cu tragere de inima

Cu tragere de inima



Text: Exod, cap. 35

35:21: "Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului intalnirii, pentru toata slujba lui si pentru vesmintele sfinte".

In acest capitol, 35 din Exod, se vorbeste despre darurile pentru facerea cortului intalnirii.

Toate aceste daruri au fost facute "cu tragere de inima". Aceste cuvinte se repeta, nu intamplator, de foarte multe ori: vers. 5,21,22,26,29.

Chiar Dumnezeu ii spune lui Moise:"fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima".-Exod 35:3.

Dumnezeu n-are nevoie de darurile noastre, dar primeste pentru lucrarea Sa pe pamant, doar pe acelea care sunt facute cu tragere de inima.

Doar astfel de daruri ii plac Domnului, acestea au valoare in ochii Lui.

De aceea si Domnul Isus a apreciat cei doi banuti ai vaduvei.-Marcu 12:42-44.

Tot asa ne sfatuieste si apostolul Pavel:

Romani 12;8: "cine da, sa dea cu inima larga"

Coloseni 3:23: "Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul".

2 Corinteni 9:7: "Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui, nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu".

2 Corinteni 8:5: "s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului".

Numai daruindu-te pe tine insuti lui Dumnezeu, poti da pentru lucrarea Lui, "cu tragere de inima".

N-am sa uit niciodata cu cata bucurie daruia o vaduva batrana.

N-avea nici ea multe, dar facea eforturi sa puna de-o parte ceva pentru Domnul, sa daruiasca din hrana ei saracacioasa si altora, mai necajiti decat ea.

In localitatea ei, a inceput construirea unei biserici.

Multi au daruit mult, din prinosul lor.

Ea insa nu avea bani si-i parea rau ca nu poate participa si ea.

Dar pentru ca o framanta dorinta aceasta, s-a gandit ca va putea sa dea totusi, ceva: in curte, pastra de multa vreme, de cand traia sotul ei, o grinda solida, pe care nu se indurase s-o foloseasca pana atunci si nici n-o vanduse, desi de multe ori ii venise gandul acesta.

Uneori, cand nu avea de foc, se gandise s-o taiesi sa-si incalzeasca mica ei camaruta. S-ar fi incalzit, poate, aproape o jumatate din iarna, cu lemnele obtinute din acea grinda, dar n-a facut-o.

Pentru ca era nevoie de multe grinzi la ridicarea acoperisului bisericii, batrana s-a gandit:

"Locul grinzii mele e colo sus, unde se incheie acoperisul bisericii! E de ajuns de lunga si de solida. Si e si dreapta, e tocmai buna!"

Si s-a dus la cei care lucrau la constructia bisericii, i-a chemat sa ia vechea ei grinda.

Intr-adevar, si ei au spus ca era buna, avea si lungimea si grosimea necesara.

Mare i-a fost bucuria batranei, cand si-a vazut grinda tocmai sus, in varful cladirii!

De cate ori mergea la biserica, ridica ochii catre acoperisul bisericii, zicandu-si cu bucurie in inima: "am pus si eu o grinda la casa Domnului!"

Cred ca astfel de daruire este primita de Dumnezeu.

Ma gandesc la ceea ce daruim noi, azi, pentru Domnul.

Oare cate din darurile noastre sunt facute "cu bucurie si cu tragere de inima"?

Poate ca nu e vorba neaparat numai de lucruri materiale, ci de slujirea noastra pentru imparatia lui Dumnezeu.

Oare tot ce facem pentru Domnul, facem cu bucurie?

Tare imi doresc sa pot spune si eu, odata, ca batrana vaduva:

"Am pus si eu "o grinda" la constructia imparatiei lui Dumnezeu din familia mea, din biserica mea, din localitatea, sau din tara mea"!

Ajuta-ma, Doamne, si ajuta-ne pe toti!