Devoțională Uitare si Rodire

"Uitare" si "Rodire"





Text: Genesa 41:51,52:



"Iosif a pus intaiului nascut numele Manase[Uitare]; "caci , a zis el, "Dumnezeu m-a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu".

Si celui de-al doilea i-a pus numele Efraim[Rodire]; "caci", a zis el, "Dumnezeu m-a facut roditor in tara intristarii mele".



Iosif, vandut de fratii sai, a fost dus in Egipt, o tara in care oamenii nu se inchinau Dumnezeului cel adevarat, a fost rob intr-o casa unde a fost nedreptatit si aruncat apoi in inchisoare, fara sa fi fost vinovat.

Era de 17 ani, cand a fost vandut, iar la 30 de ani a ajuns guvernator al Egiptului. Deci toata tineretea si-a petrecut-o in intristare, in suferinte pe nedrept.

Treisprezece ani de chin, treisprezece ani in care poate ca s-a intrebat:"De ce asa?"

Mai ales ca el era credincios lui Dumnezeu.

Nu-i deloc usor sa suferi pe nedrept.

Cati oameni, in zilele noastre, din motive mai mici ca acestea, ajung la depresie, la sinucidere chiar?!

Ce i-a dat insa curaj si forta lui Iosif, un adolescent, apoi un tanar singur, fara sprijinul unei familii, inconjurat doar de oameni rai, necredinciosi?

Cu siguranta, credinta lui profunda in Dumnezeu. Aceasta credinta l-a facut sa fuga si de ademenirile sotiei lui Potifar, stapanul sau, pe care a refuzat-o spunandu-i:

Genesa 39:9: "Cum as putea sa fac un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"

Am putea spune ca asa era pe vremea aceea, ca oamenii erau tematori de Dumnezeu, ca nu se faceau atatea rele ca azi, dar nu este adevarat.

Chiar unul din fratii lui Iosif, Ruben, "s-a dus si s-a culcat cu Bilha, tiitoarea tatalui sau"-Genesa 35:22., iar alt frate, Iuda, a zis unei femei pe care o credea o femeie usoara[dar de fapt, era fosta lui nora]:"Lasa-ma sa ma culc cu tine!"-Gen. 38:16.

Deci si in acea vreme, lumea era la fel de pacatoasa ca si azi!

Si totusi, in mijlocul unei asa lumi, Iosif a putut sa aiba o purtare atat de sfanta!

El n-a urat nici pe fratii sai, ca l-au vandut, nici n-a blestemat pe Potifar sau pe nevasta acestuia ca l-au "aruncat in temnita"-Gen. 39:20, nici nu s-a plans de nerecunostinta paharnicului, care "l-a uitat".

El a considerat ca Dumnezeu lucreaza in acest mod in viata lui si in toate aceste necazuri n-a urmarit altceva, decat sa faca voia lui Dumnezeu, sperand ca El va schimba raul in bine.

Numai asa putem intelege cum a putut sa spuna fratilor lui aceste cuvinte:

Gen 50:20:"Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede, si anume sa scape viata unui popor in mare numar".

Gen. 45:5: "acum nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra".El nu le zice "m-ati vandut rob, netrebnicilor", ci "m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra".

Dar se intelege ca nu i-a fost usor, daca si copiilor sai, le-a pus numele "Uitare" si "Rodire", deci au fost lucruri care l-au marcat profund.Dupa el au ramas doi oameni, doi fii, care chiar si numai cu numele lor, spuneau ce a insemnat viata lui Iosif in Egipt.

Primului copil i-a pus numele "Uitare", caci a zis "Dumnezeu m-a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu"

Dar credeti ca le-a uitat propriu-zis?

Aceste lucruri nu se pot uita, erau insasi viata lui!

N-a fost uitare, ci a fost o putere, care l-a ajutat sa treaca peste necazuri si sa nu dispere, pentru ca era singur, neinteles si oropsit.

Asa dureri mari nu pot fi uitate, caci te macina greu, dar important este cum ramai in urma lor? Un om plin de ura, nemultumit, cartitor, morocanos si greu de suportat?

Imi pare atat de rau, ca uneori eu n-am stiut sa "uit" in acest mod, in care a uitat Iosif!

De multe ori am cartit, m-am plans ca sunt nedreptatita, n-am stiut sa vad in spatele unor greutati , unor intristari, mana si planul lui Dumnezeu, asa cum a putut s-o faca un tinerel de 17 ani, in urma cu cateva mii de ani!

Si ne mai laudam ca am evoluat!

Dar Iosif nu numai ca "a uitat", dar a fost si roditor in acest timp de intristare, caci celui de-al doilea copil i-a pus numele Efraim, care inseamna "Rodire", "caci , a zis el, Dumnezeu m-a facut roditor, in tara intristarii mele"-Gen. 41:52.

Cat de greu i-a fost, daca a numit Egiptul "tara intristarii"! Si totusi, a fost roditor.

-Roditor, pentru ca Dumnezeu a binecuvantat pe toti cei cu care Iosif venea in contact [Potifar, temnicerul].

-Roditor, pentru ca i-a pasat de Potifar, caci a zis:"cum as putea sa fac un rau asa de mare?"

-I-a pasat de intemnitati[desi si el era in temnita], caci vazandu-i tristi, i-a intrebat:"De ce aveti o fata asa de posomorata azi?"

-I-a pasat de Egiptul care urma sa intre intr-o perioada grea de foamete si de aceea i-a propus lui Faraon sa stranga recolta din anii imbelsugati,"pentru ca tara sa nu fie prapadita de foamete".-Gen. 41:36

Sa-ti pese de cei care te nedreptatesc, te tin rob, te baga in inchisoare nevinovat??!!

Iarasi ma gandesc, si haideti sa ne gandim fiecare, cum am reactionat noi, in situatii de criza:

-cand am fost nedreptatiti

-cand am fost urati pe nedrept

-cand am fost pedepsiti, fara sa fim vinovati

-cand ne-au parasit prietenii, cei apropiati, cand ne era greu, fara sa le fi facut ceva rau

Am mai putut fi roditori?

Mai este credinta noastra, a celor de azi, "roditoare, in tara intristarii"?

Iata ca am inceput un nou an, pe care toti il vad a fi un an greu, cu multe probleme.

Poate va fi un "an imbelsugat "ca primii sapte ani din Egipt, sau poate va fi unul ca cei de "foamete in toata tara", din cei sapte, care au urmat.

Oricum ar fi, se pare ca si noi traim tot in" tara intristarii".

Dar daca Dumnezeu a facut cu Iosif asa lucrari mari, o poate face si cu noi.

Iosif nu stia despre Dumnezeu atat de multe, cat stim noi, astazi, nici nu aflase despre Domnul Isus, care a zis: "Iubiti pe vrajmasii vostri".

Doamne, ajuta-ne sa trecem in UITARE necazurile si nedreptatile noastre si sa transformam intristarea in RODIRE!