Devoțională Proteza

Proverbe 11:12 Cine defaima pe aproapele sau este fara minte

Dar omul cu pricepere primeste si tace.





Proteza







De curand in Biserica aparuse un nou membru, un tanar in jur de 20 de ani, pe nume Catalin. Ca orice tanar si ca orice nou venit el a trezit curiozitatea in primul rand a tinerilor. Se mutase dintr-o alta localitate impreuna cu familia. Retras i se paruse lui Alexandru ca este Catalin inca de la inceput si nu numai lui chiar si celorlalti tineri din biserica si mai ales faptul ca el continua sa ramana asa. Era student, un tanar constiincios, corect, era credincios il iubea pe Domnul si frecventa biserica.

Dar ce nu-I placea lui Alexandru ?

Nici el nu stia, poate refuzul politicos de cate ori dorea sa-l invite la o partida de tenis, sau sa bata o minge, sau faptul ca nu-I gasea nimic sa-I reproseze in afara acestor refuzuri si totusi…

Alexandru iubea sportul si nu era singurul. Refuzul constant al lui Catalin I-a creat lui Alexandru un fel de antipatie, se increde a fost parerea lui. A impartasit aceasta parere si altora si incetul cu incetul barfa n-a intarziat sa apara.



Am auzit ca este un student eminent, I-a spus intr-o zi cineva lui Alexandru.

Si daca … tot increzut ramane a fost raspunsul acestuia.

Ori de cate ori I se ivea ocazia, Alexandru arunca cate o lingurita de venin la adresa lui Catalin intr-un pahar care avea sa se umple intr-o zi.

Alexandru era un mare iubitor de sport si de actiuni in care sa se practice sportul. Era un fel de pion principal, el facea echipele in intalnirile dintre tinerii bisericii, el era nucleul in acest gen de activitati si tocmai el sa fie refuzat?

Intr-o zi cand fusese din nou refuzat de Catalin nu s-a putut abtine si I-a spus acestuia : Nu vii pentru ca esti un las, numai lasii fug de intrecerile sportive.

Catalin I-a zambit si a plecat mai departe . Daca I-ar fi raspuns rece, dur sau oricum, l-ar fi multumit pe Alexandru dar acesta nu-I spusese nimic ci plecase mai departe. In buzunarele pantalonilor Alexandru strangea pumnii parca el era cel neputincios.

Din ziua aceea, distantarea si-a spus cuvantul. Se salutau totusi dar doar atat.



Intr-o seara pe cand ieseau de la o intalnire de tineret cei doi au avut intamplator aceeasi directie. Afara era urat , si plouase. Un timp de toamna. La un moment dat Catalin a alunecat si a cazut. Se ridica el a gandit Alexandru. Acesta insa nu se putea ridica. Alexandru s-a aplecat sa-I intinda mana pentru a-l ajuta si in momentul acela pantalonul s-a ridicat si Alexandru a inghetat…..:

In locul unui picior a vazut o proteza.



Va imaginati ce a fost in inima lui Alexandru, si-a amintit intr-o fractiune de secunda toate jignirile, vorbele gratuie pline de rautate spuse de el despre Catalin.

La despartire ii era rusine sa se uite in ochii lui .Te rog sa ma ierti a murmurat.

Alexandru, l-a strigat Catalin cand acesta a dat sa plece….poate facem un sah, ce zici? De acord a strigat Alexandru cu glasul celui care se bucura din suflet de iertare.