Devoțională BUCURA-TE, STEARPO!

BUCURA-TE, STEARPO!





Text: Isaia 54:1,2.





"Bucura-te, stearpo, care nu mai nasti! Izbucneste in strigate de bucurie si veselie, tu, care nu mai ai durerile nasterii! Caci fiii celei lasate de barbat vor fi mai multi decat fiii celei maritate, zice Domnul.

Largeste locul cortului tau; si intinde invelitorile locuintei tale: nu te opri! Lungeste-ti funiile si intareste-ti tarusii!"



Femeia stearpa a fost totdeauna mangaiata de Dumnezeu. El a inteles durerea femeii fara copii si i-a ascultat rugaciunile, dandu-i copii.

SARA, care "nu-i nascuse deloc copii" lui Avraam, a fost binecuvantata de Dumnezeu, desi ea insasi nu mai spera, caci a zis:"Cu adevarat sa mai pot avea copil eu, care sunt batrana?"-Genesa 18:13.

L-a nascut totusi pe Isaac , stramosul poporului evreu .

Isaac s-a casatorit cu REBECA. "Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta-sa, caci era stearpa; si Domnul l-a ascultat : nevasta-sa Rebeca a ramas insarcinata "-Genesa 25:21.

RAHELA, sotia lui Iacov ,fiul lui Isaac, era si ea stearpa. Dar Dumnezeu "si-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, si a facut-o sa aiba copii"-Genesa 30:22.

SOTIA LUI MANOAH era de asemenea , stearpa. Dar "Ingerul Domnului s-a aratat femeii si i-a zis:

""Iata ca tu esti stearpa si n-ai copii; dar vei ramanea insarcinata si vei naste un fiu".-Judecatori 13:3.

Intr-adevar, ea l-a nascut pe Samson, care a ajuns mare judecator in Israel.

ANA, sotia lui Elcana, era si ea stearpa, dar s-a rugat Domnului cerand copii, si Dumnezeu i-a dat pe Samuel, unul din cei mai mari prooroci ai poporului Israel.-1 Samuel 1:10,11,20.

ELISAVETA, sotia preotului Zaharia, "cea careia i se zicea stearpa"[Luca 1:36,57], l-a nascut pe Ioan Botezatorul, cel care va fi "mare inaintea Domnului...va intoarce pe multi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor, va merge inaintea lui Dumnezeu...ca sa gateasca un norod bine pregatit pentru El.[Luca 1:15,16,17].

Toate aceste femei sterpe au fost binecuvantate de Dumnezeu, care le-a ascultat rugaciunile si le-a dat copii.

Intr-adevar, "fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El"-Psalm 127:3.

Ceea ce nu era cu putinta la oameni, a fost cu putinta la Dumnezeu.

Dumnezeu a promis si poporului Israel," fiicei Sionului",ca nu va fi fara urmasi, ci "ramasitele lui Israel vor fi mantuite, se vor odihni si nimeni nu-i va tulbura"multumesc, ma bucur mult

.

"Un popor smerit si mic se va increde in Numele Domnului", caci iata, Eu vin, si voi locui in mijlocul tau, zice Domnul."-Tefania 3:13,14,12 si Zaharia 2:10.

Dar si noi, cei de azi, suntem "copii ai fagaduintei", "caci noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode, caci Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi"[Galateni 4:28].

Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, "nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu".-Ioan 1:12,13, care vom mosteni"Ierusalimul de sus".-Galateni 4:26.

Fiii primiti ca fagaduinta a lui Dumnezeu, sunt binecuvantati ; atat cei pe care-i intelegem in mod firesc, cat si cei spirituali.

Ca si orice alt cuvant venit de la Dumnezeu, si promisiunea de a avea urmasi se implineste si este plina de putere.

Noi, crestinii de azi, "neamuri din nastere", vrajmasi ai lui Dumnezeu, am devenit copii ai lui Dumnezeu, "mostenitori impreuna cu sfintii", prin credinta in jertfa Domnului Isus.



Dumnezeu isi implineste si azi promisiunile , la fel ca si in trecut.

Chiar in sensul firesc, cine crede promisiunea Domnului, va avea binecuvantare.

O femeie era stearpa, nu putea avea copii.

Desi a fost la medici, a facut tratamente, n-a putut avea totusi copii.

Sotul ei s-a imbolnavit si a murit.

A ramas singura si trista ca n-are copii macar, sa-si mai aline singuratatea.

L-a cunoscut pe Dumnezeu, a citit Biblia si a ajuns si la acest capitol, 54, din Isaia .

Era de-acum in varsta si si-a zis in sine insasi:

"Daca ma intorceam la Dumnezeu mai de tanara , Dumnezeu mi-ar fi dat si mie copii. Ce pacat ca nu m-am apropiat de El mai de tanara!"

Avand credinta, ea s-a rugat Domnului, zicand:

"Doamne, stiu ca Tu-mi puteai da si mie copii, dac-as fi venit la Tine mai de tanara. Acum, fiind si vaduva, si in varsta, nu mai pot avea copii. Dar Te rog, fa in asa fel, si nu ma lasa nici pe mine sa imbatranesc chiar singura si sa fiu parasita.Tu poti sa gasesti o cale, ca sa ma binecuvintezi si pe mine".

Dupa o vreme, un barbat caruia ii murise sotia, a cerut-o in casatorie. Ei nici prin gand nu-i mai trecuse sa se mai casatoreasca, se gandise doar ca poate voia Domnului ar fi sa adopte vreun copil orfan si astepta ca El sa-i dea ocazia.

Afland insa ca acel barbat avea doi baieti, pe care nu-i putea creste singur, s-a lasat convinsa si a devenit nu atat sotia acelui barbat, cat mai ales mama acelor baieti, de patru si noua ani.

I-a crescut cu multa dragoste, caci i-a primit ca din mana Domnului.

Au devenit oameni de isprava, cu respect si dragoste pentru "mamicuta " lor, asa cum o numesc si acum.

I-a invatat sa-L iubeasca pe Dumnezeu, iar acum este una din cele mai binecuvantate bunicute; are si trei nepoti, de care se ocupa si pe care, la fel ca si pe parintii lor, ii invata sa-L iubeascasi sa-L asculte pe Dumnezeu.

Cand stau de vorba cu ea, totdeauna e fericita si multumita de felul cum Dumnezeu i-a transformat total viata.

Zice cu bucurie, ca Dumnezeu a implinit fata de ea, fiecare cuvant al proorociei din Isaia 54.

Asa cum a zis proorocia, "si-a largit locul cortului, si-a lungit funiile si si-a intarit tarusii".

A fost nevoie sa-si construiasca inca o casa, unde sa locuiasca copiii si nepotii.

Daca Dumnezeu Isi indeplineste promisiunile pe taram firesc, cu atat mai mult le va implini pe cele de pe taramul duhovnicesc!



Ma incred si eu in promisiunile Domnului, mai ales in cea din Isaia 54:13:

"Toti fiii tai vor fi ucenici ai Domnului, si mare va fi propasirea fiilor tai".

Amin!

Lucreaza, Doamne, si la implinirea acestei proorocii!