Devoțională OBISNUIT CU SUFERINTA

OBISNUIT CU SUFERINTA



Text: Isaia cap. 51-53.



Despre "robul Domnului" se spune in Isaia 53:3 ca era "dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta..."

Cat de mult L-a afectat pe Fiul lui Dumnezeu starea pacatoasa in care ne-a gasit pe noi, oamenii creati de El, incat a fost "obisnuit cu suferinta" in viata Sa pamanteasca!

Ce deosebire intre ziua cand Dumnezeu "a pus temeliile pamantului"si cea in care Fiul Sau a venit pe pamantul plin de pacat si ura!

Despre acea zi a creatiei, Domnul Isus, Intelepciunea, spune:

Proverbe 8:29,30,31:

"Cand a pus temeliile pamantului,

Eu eram mesterul Lui , la lucru langa El,

Si in toate zilele eram desfatarea Lui,

Jucand neincetat inaintea Lui,

Jucand pe rotocolul pamantului Sau,

Si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor".

Cat de minunata a fost acea zi!

Dumnezeu-Tatal si Prea Iubitul Sau Fiu, bucurandu-se de minunata creatie: marea, pamantul, lumina, vietuitoarele, plantele, stelele...

Toate erau atat de minunate! Atat de minunate, incat :

"Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune!"-Genesa 1:31.

Dar si mai minunata a fost partasia cu fiinta umana, pe care Dumnezeu si "mesterul Sau la lucru" au creat-o cu dragoste .

Ce bucurie sfanta si cat de mareata!

Atat de mareata, incat Intelepciunea "juca pe rotocolul pamantului, gasindu-si placerea in fiii oamenilor".

Isaia 48:13:

"Mana Mea a intemeiat pamantul, si dreapta Mea a intins cerurile: cum le-am chemat, s-au si infatisat indata".

Pe acelasi rotocol al pamantului a coborat peste milenii ingerul care a vestit intruparea Intelepciunii, a Cuvantului.

Luca 2:13:

"Impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu".

Dar pamantul nu L-a primit ca pe Fiul lui Dumnezeu, nici macar ca pe un copil obisnuit, care se naste intr-o casa; a trebuit sa se nasca intr-un staul pentru animale, "caci in casa de poposire nu era loc pentru ei"-Luca 2:7.

Maria si Iosif impreuna cu pruncul,au trebuit sa fuga in Egipt, pentru ca Irod voia sa omoare pe viitorul imparat al lui Israel.

A crescut apoi in saracie, intr-o familie de tamplar din Nazaretul Galileii.

Cata durere s-a adunat in sufletul Sau sfant, vazand starea de pacat si rautatea in care ajunsese omenirea!

Cata mila era in fiinta Sa, incat nu putea sa treaca mai departe, fara sa dea lumina orbilor, sa deschida urechile surzilor, sa vindece bolnavi, sa invieze morti!

Fiii oamenilor in care Isi gasise odinioara placerea, erau acum distrusi de pacat.

De aceea, El "suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui".

Desi au avut atatea dovezi ca El este Fiul lui Dumnezeu, [a inviat morti, a scos demoni, a potolit furtuna, a inmultit painea si pestele , hranind mii de oameni], acei oameni n-au vrut sa-L recunoasca, ci L-au dat la moarte prin rastignire.

Fara sa se apere, El a acceptat umilinte, dureri, batjocuri...

Dar cea mai mare suferinta a fost despartirea de Tatal, de Cel caruia Ii spusese"stiam ca totdeauna Ma asculti", pentru ca, zicea El, "Eu si Tatal una suntem".

A fost tintuit pe cruce pentru pacatele lumii intregi.

Cel ce a fost " obisnuit cu suferinta", a iesit biruitor!

A biruit pacatul, a biruit moartea!

Ne-a adus iarasi aproape de Dumnezeu, de creatorul nostru, ca sa-si gaseasca din nou placerea in fiii oamenilor.

Din ruina umana, El ridica un popor nou, rascumparat prin sangele Sau.

Proorocia lui Isaia e usor de inteles pentru noi, cei de azi, care stim "lucrarea Robului Domnului".

Versetele 9 si 10 din Isaia 52, au acum un sens profund si pentru copiii "nascuti din Dumnezeu", nu numai pentru evrei.

"Izbucniti in strigate de bucurie , daramaturi ale Ierusalimului!

Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul.

Domnul isi descopere bratul Sau cel sfant, inaintea tuturor neamurilor; si toate marginile pamantului vor vedea mantuirea Dumnezeului nostru".

Intr-adevar, noi, cei de la marginea pamantului, dar si de la marginea istoriei, am putut vedea "Mantuirea lui Dumnezeu".

Cerul a fost iarasi in sarbatoare, ca neamul omenesc a fost salvat.

Prin neprihanirea Fiului lui Dumnezeu, Tatal-Creatoru si Intelepciunea, pot iarasi sa priveasca de pe rotocolul pamantului cu bucurie si dragoste, caci peste prapastia dintre Dumnezeu si omenire, a fost pusa crucea Fiului Sau cel iubit, "in care Isi gaseste placerea si de care sa ascultam" noi.

Toti cei ce primesc iertarea prin jertfa Domnului Isus, pot intra in bucuria Tatalui.

Isaia 54:11

"Astfel cei rascumparati de Domnul se vor intoarce, vor veni in Sion cu cantari de biruinta, si o bucurie vesnica le va incununa capul; ii va apuca veselia si bucuria, iar durerea si gemetele vor fugi."

Domnul Isus a fost "obisnuit cu suferinta", pentru ca noi sa fim incununati cu" o bucurie vesnica".

Noi putem fi "samanta de urmasi "si "rodul muncii sufletului Lui".

Glorie Lui!