Devoțională TOATE DORINŢELE MELE

TOATE DORINTELE MELE





In Psalmul 38 gasim o expresie care face mult bine sufletului;

"Doamne, toate dorintele mele sunt inaintea Ta, si suspinurile mele nu-Ti sunt ascunse"[ versetul 9 ], dar in versetul 17este scris:

"Durerea mea este totdeauna inaintea mea".

Desi inaintea mea sunt totdeauna durerile,dorintele mele sunt inaintea Domnului,si asta conteaza cel mai mult.

E o situatie grea sa ai "totdeauna " durerile asupra ta, dar avand dorintele inaintea Domnului, exista speranta, e nadejde ca durerea sa se transforme in bucurie.

Dumnezeu n-a alungat niciodata pe nimeni , din cei care au venit la cruce cu durerile lor, si nici n-o va face cu nimeni.

Dar ce sa faci in acest interval de timp, de cand ti-ai adus dorintele inaintea Domnului, si pana la implinirea lor? Pentru ca ele se vor implini cu siguranta, daca sunt dupa voia Domnului.

Psalm 145:19:

"El implineste dorintele celor ce se tem de El, le aude strigatul si-i scapa".

Se poate ca acest timp de asteptare sa fie greu, asa cum a fost si pentru David, in acest psalm.

Poate e un timp de:

-mustrare-"Nu ma mustra in mania Ta...caci mana Ta apasa asupra mea".-vers.1si 2.

-boala-"n-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale"-vers.3.

- slabiciune-"Nu mai este nicio vlaga in oasele mele din pricina pacatului meu"-vers.3.

-descurajare, depresie-"Sunt garbovit, peste masura de istovit", "toata ziua umblu plin de intristare".-vers.6

"Sunt fara putere, zdrobit cu desavarsire"-vers.8.

- tulburare-"Tulburarea inimii mele ma face sa gem"-vers.8.

teama-"Inima imi bate cu tarie".-vers.10.

-ratacire-"Lumina ochilor mei , nu mai este cu mine".-vers.10.

-parasire-"Prietenii si cunoscutii mei se departeaza de rana mea si rudele mele stau de o parte".-vers.11.

-amenintare-"Cei ce vor sa-mi ia viata isi intind cursele "-vers. 12.

-vorbire de rau-" cei ce-mi cauta nenorocirea , spun rautati"-vers.12.

Poate a venit peste noi o singura stare rea, din cele mentionate mai sus, ori poate au venit toate, gramada, caci asa e tactica celui rau, pentru a ne darama...

Se pare ca la David venisera multe rele in acelasi timp.

Ce a facut David in aceasta situatie?

A tacut.

"Iar eu sunt ca un surd, n-aud;

Sunt ca un mut, care nu deschide gura.

Sunt ca un om, care n-aude,

Si in gura caruia nu este niciun raspuns"-vers.13,14.

Psalm 39:9:

"Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi".



O femeie credincioasa avea un sot necredincios; nu era om rau, dar ii placea sa bea, iar atunci cand era baut, vorbea mult, si de fiecare data gasea mii de motive sa-si certe sotia.

Femeia insa, tacea; rareori ii raspundea, mai mult atunci cand el o silea sa vorbeasca.

Odata, calatoreau impreuna cu trenul.

In compartimentul lor mai era o singura persoana, un batran, asa ca sotul, care bause ceva inainte de plecare, nu s-a sfiit sa-si inceapa repertoriul de reprosuri.

A zis, a zis....si iar a zis.

Dar femeia, ca de obicei, n-a raspuns nimic. Doar cand insista el, mai dadea si ea din cap, uneori.

Batranul a ascultat , apoi, intr-un tarziu, l-a intrebat pe sot cu glas soptit:

-E muta sotia? Si pe fata lui se citea compasiunea.

Nu-si inchipuise ca o femeie poate sa taca asa multa vreme, mai ales atunci cand e asaltata cu atatea reprosuri.

Abia atunci, femeia a raspuns:

- Nu, nu sunt muta...si a zambit.

Sotul s-a amuzat de intrebarea batranului si a uitat sa-si mai certe sotia, antrenat fiind in conversatia cu batranul. Iar ea tacea din nou, ascultand si rugandu-se Domnului in gand.

Cum de putea sa taca?

Dorintele ei referitoare la barbatul ei si la mantuirea lui, erau de multa vreme inaintea Domnului, in asteptarea implinirii lor, iar ea "statea muta, ca Domnul sa lucreze","astepta in tacere ajutorul Domnului".



Psalmul 37:7:

"Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El".

In timpul acestei grele taceri, nu trebuie sa disperam, ci sa "nadajduim in El" si sa ne rugam Lui.

David adauga:

"Doamne, in Tine nadajduiesc; Tu vei raspunde, Doamne, Dumnezeule!

Caci zic: "Nu ingadui sa se bucure vrajmasii mei de mine,sa se fuduleasca impotriva mea, cand mi se clatina piciorul".

Cu toate acestea, se poate ca durerea sa se lungeasca...

"caci sunt aproape sa cad.."-vers.17.

Atunci trebuie sa ne cercetam, sa ne pocaim de ceea ce am gresit,[daca am gresit]si sa cautam sa intelegem ce anume doreste Domnul sa invatam din acea situatie grea, prin care ne trece.

David zice:

"Imi marturisesc Domnului faradelegea, ma doare pentru pacatul meu".

E de mirare ca vedem mai intai durerea in care suntem, o analizam amanuntit, si abia dupa ce ne plangem, dupa ce ne sfasiem inima, abia dupa aceea ne cercetam inima si viata, ca sa vedem ce am gresit, ce nu e in ordine. Pot sa treaca ani multi in care plangem durerile, si abia intr-un tarziu sa realizam ca suntem gresiti inaintea lui Dumnezeu.

Iar El nu intervine, pana cand nu invatam lectia, pana cand nu reusim la testul la care suntem supusi.

Imi doresc atat de mult sa invat lectiile pe care Domnul vrea sa le invat, imi doresc atat de mult sa nu mai cad la examene!

Odata cu cercetarea, cu marturisirea pacatului, sau cu invatarea lectiei, vine si speranta.

" Nu ma parasi, Doamne!

Dumnezeule, nu Te departa de mine!

Vino degraba in ajutorul meu,

Doamne, mantuirea mea!

Doamne, in Tine nadajduiesc;

Tu vei raspunde, Doamne, Dumnezeule!"

Apoi, mai e ceva ce trebuie facut: in psalmul 145:21, David zice:"Gura mea sa vesteasca lauda Domnului.

Sa multumim Domnului si sa-L laudam, chiar in timpul greutatilor, al tristetii, al necazului.

Pavel si Sila n-au asteptat sa-i scoata mai intai Dumnezeu din inchisoare, si apoi sa cante cantari de lauda, ci chiar atunci, dupa ce "le smulsesera hainele de pe ei si au poruncit sa-i bata cu nuiele",chiar daca erau cu "picioarele bagate in butuci",ei "cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau".

Uneori e nevoie ca "cei inchisi" in temnita pacatului, sa ne vada laudandu-L pe Dumnezeu, fiind calmi si plini de speranta ca Domnul va lucra spre binele nostru.

Desi aceste lucruri sunt cunoscute, e bine sa ni le amintim, caci ne vor fi de ajutor.

Chiar si David a scris sub titlul acestui psalm" Spre aducere aminte".



Tu ce faci, cand esti in timpuri grele?

Ai invatat lectia tacerii si a asteptarii?

Lauzi pe Domnul in mijlocul intristarii si al necazului?

Ti-ai trimis dorintele sus, inaintea Domnului?

Psalm 20:1,2,4,5.

"Sa te asculte Domnul in ziua necazului,

Sa te ocroteasca Numele Dumnezeului lui Iacov,

Sa-ti trimita ajutor din locasul sau cel Sfant,

Si sa te sprijineasca din Sion!

Sa-ti dea ce-ti doreste inima,

Si sa-ti implineasca toate planurile tale!

Domnul sa-ti asculte toate dorintele tale!"



Amin.