Devoțională CU O INIMA HOTARATA

CU O INIMA HOTARATA





In 1 Cronici capitolul 12, ne sunt prezentati "razboinicii celor douasprezece semintii ale lui Israel, oamenii inarmati pentru razboi , care s-au dus la David in Hebron, ca sa treaca asupra lui domnia lui Saul, dupa porunca Domnului".-vers. 23.

Despre acestia se spune ca erau "oameni viteji la razboi", unii din ei "se pricepeau la intelegerea vremurilor si stiau ce trebuie sa faca Israel".-vers. 32.

Toti acestia erau "gata sa lupte cu o inima hotarata, in stare sa mearga la oaste si gata de lupta". Ei au venit cu "o inima neprefacuta si erau tot cu un gand sa faca pe David imparat".-vers. 33,36,38.

Aceasta hotarare de a lupta, am intalnit-o cu mult inainte, inca din Deuteronom 20, cand Moise repeta poporului evreu poruncile primite de la Dumnezeu.

Referitor la armata, se spune: "La apropierea luptei, preotul sa vina si sa vorbeasca poporului. Sa le spuna: "Asculta Israele! Voi astazi sunteti aproape de lupta impotriva vrajmasilor vostri. Sa nu vi se tulbure inima, fiti fara teama, nu va spaimantati ,nu va ingroziti dinaintea lor. Caci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca sa bata pe vrajmasii vostri, ca sa va mantuiasca".-Deuteronom 20:2,3,4.

Dumnezeu dorea ca la lupta sa mearga numai oameni viteji, increzatori in victorie, in ajutorul Domnului.

De aceea , da indicatii ca la lupta sa nu mearga:

-"Cine a zidit o casa noua si nu s-a asezat inca in ea"-Deuter. 20:5

-"Cine a sadit o vie si n-a mancat inca din ea"-Deuter. 20:6

-"Cine s-a logodit cu o femeie si n-a luat-o inca"-Deuter.20:7dar si -"Cine este fricos si slab de inima, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moaie inima fratilor sai".

Cata diferenta intre armatele Domnului, si armatele imparatilor pamantului! Ce-ar fi facut armatele omenesti, daca ar fi plecat acasa toti cei fricosi si slabi de inima?

Dar cine "lupta pentru Domnul" trebuie s-o faca avand o inima hotarata si neprefacuta.



In Judecatori 7:2, Dumnezeu ii spune lui Ghedeon : "Poporul care este cu tine este prea mult, ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea , si sa zica: "Mana mea m-a izbavit".

Judecatori 7:4

"Domnul a zis lui Ghedeon: "Poporul este inca prea mult. Pogoara-l la apa si acolo ti-i voi alege".

Judecatori 7:7

"Si Domnul a zis lui Ghedeon: "Cu cei trei sute de oameni...va voi mantui , si voi da pe Madian in mainile tale.Toti ceilalti din popor sa se duca fiecare acasa".

Toate aceste exemple ne spun ca Domnului ii plac oamenii hotarati, a caror inima nu este impartita, ci e in intregime a Lui.

Inca de cand Dumnezeu a dat poruncile Lui poporului evreu, a insistat asupra acestui fapt; chiar in prima din cele zece porunci se repeta cuvantul "tot".

Deuteronom 6:5

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu TOATA inima ta, cu TOT sufletul tau si cu TOATA puterea ta."

La Dumnezeu nu se poate veni cu jumatati de masura.

El n-are nevoie de ajutorul nostru, de slujba noastra. Iar daca totusi ne accepta in "armata" Sa, este pentru ca ne vrea langa El, vrea sa ne dea ocazia de a face fapte marete, pe care sa le rasplateasca. Este o onoare pe care ne-o acorda , acceptandu-ne ca lucratori in imparatia Sa.

Oare de ce avem nevoie de o inima hotarata?

Pentru ca numai asa putem ramane lipiti de Domnul.

Cand inima nu este hotarata suta la suta, dusmanul sufletelor noastre, diavolul, se strecoara putin cate putin, deschizand usa inimii noastre catre rau. Dar cand inima este hotarata, usa inimii noastre este zavorata pentru el, si nu poate intra, oricat de mult ar da tarcoale.

Acesta e lucru probat de mii de oameni; cei care au vrut sa se lase de fumat , sau de bautura, si au fost hotarati sa nu mai ia aceste otravuri in gura niciodata, au reusit, dar cei care n-au avut inima hotarata, s-au lasat pacaliti. Dar hotararea ferma nu poate veni decat din credinta in Dumnezeu, din intelegerea sacrificiului facut de Domnul Isus pentru pacatul fiecaruia dintre noi.

Din cauza ca i-a lipsit hotararea ferma de a asculta de Dumnezeu, Eva a putut fi ispitita de diavol, in gradina Eden. Ea i-a permis sarpelui sa puna la indoiala cuvantul lui Dumnezeu.A fost de-ajuns, ca el s-o convinga sa nu asculte. La fel face diavolul cu fiecare om, de aceea e nevoie de o inima hotarata de a-L urma pe Dumnezeu, de a refuza orice apropiere de pacat.

Daca vrei deci sa nu mai pacatuiesti, stai "in Domnul" cu o inima hotarata si nimic si nimeni nu te va putea smulge din mana Lui.

Domnul Isus, vorbind despre adevaratele comori, spune la Matei 6 :24:

"Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va ura pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tinea la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona."

Din aceeasi cauza, Domnul Isus spune in pilda semanatorului din Matei 13:12:

"Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are".

Tocmai aceasta stare rea, de partialitate, i se reproseaza bisericii din Laodiceea, biserica ce reprezinta pe crestinii din ultima parte a istoriei:

Apocalipsa 3:15,16.

"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura mea!"

Dar, slava Domnului, ca si acestei biserici, din care facem si noi parte, fiind la margine de veacuri, Domnul, in iubirea Sa, ii mai da inca o sansa:

Apocalipsa 3:19

"Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te!"

Pentru ca "inima impartita" e o boala spirituala caracteristica vremii noastre, o boala care "molipseste" pe multi, sa ne cercetam inaintea Domnului, prin cuvantul Sau, sa vedem daca avem o "inima hotarata" in a-L urma, o inima "neprefacuta".

Sa fim si noi acei oameni, care, ca si "razboinicii" lui David, ne pricepem in"intelegerea vremurilor" si stim " ce trebuie sa faca" biserica, poporul de astazi al Domnului.



Imi amintesc de o istorisire; in vremea cand biserica era prigonita, intr-un sat, se aduna un grup de credinciosi.

O femeie credincioasa, care avea multi copii, a trebuit sa-si rostuiasca mai intai copiii, treburile; cand in sfarsit a terminat, a inceput sa alerge pe strada, ca sa nu intarzie la rugaciune.

In drumul ei, a intalnit un grup de militieni. Voia sa treaca grabita pe langa ei, cand unul a intrebat-o:

"Hei, incotro alergi?"

Ea i-a spus ca merge la rugaciune, la intalnirea cu fratii de credinta, iar militianul i-a spus:

"Nu te mai duce, ca noi acolo mergem, ca sa-i ridicam pe toti cei pe care-i gasim acolo".

Femeia insa, nu s-a oprit din alergare, ci a inceput sa alerge si mai repede, zicand:

"Ei, atunci trebuie sa ajung si mai repede, ca sa apucam sa ne rugam si pentru asta!"

Raspunsul femeii , si hotararea ei, i-a descumpanit pe militieni, care au renuntat pentru un timp sa-i mai urmareasca pe crestinii din acel sat.



Doamne, ajuta-ne sa avem si noi totdeauna o inima hotarata si neprefacuta!