Devoțională CETATEA CU APE RELE

CETATEA CU APE RELE





Despre Ierihon, in 2 Imparati 2:19, "oamenii din cetate au zis lui Elisei:

"iata, asezarea cetatii este buna, dupa cum vede domnul meu; dar apele sunt rele si tara este stearpa."

Ierihonul era cetatea pe care poporul evreu, condus de Iosua, a inconjurat-o, dupa cuvantul Domnului, de sase ori, iar a saptea oara au si sunat din trambite si zidurile cetatii au cazut.

Toti locuitorii cetatii fusesera omorati, in afara de prostituata Rahav, care ajutase iscoadele evreilor.

Era cetatea despre care Dumnezeu a zis"s-o nimiceasca cu desavarsire"-Iosua 6:17,21, pentru ca in ea, pacatul ajunsese la culme si oamenii nu voisera sa se pocaiasca.

Cetatea a fost distrusa , si apoi a fost reconstruita in timpul domniei lui Ahab.

Acum, in vremea proorocului Elisei, cetatea era locuita de poporul Domnului, era o cu totul alta cetate, decat cea care fusese inainte.

Acum, in aceasta cetate erau si "fii ai proorocilor"-2 Imparati 2:15.

Chiar proorocul Elisei se afla in Ierihon.

2Imparati 2:15, 18:

"Fiii proorocilor, care erau in fata Ierihonului"...

"Cand s-au intors la Elisei, care era la Ierihon"...

Dar iata ca totusi ceva nu era in ordine cu aceasta cetate: asezarea ei era buna,dar izvoarele ei erau rele, si din aceasta cauza , "tara era stearpa".

In Cuvantul Domnului, "izvoarele de apa"reprezinta viata sfanta, Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu este "izvorul apelor vii".

Ieremia 2:13:

"Poporul Meu a savarsit un indoit pacat: m-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat puturi, puturi crapate, care nu tin apa".

Oh! Doamne!

Asa s-a intamplat de multe ori, in istoria evreilor, dar si a crestinilor...

Iarta-ne, Doamne, ca am inlocuit apa curata a izvorului Tau, cu cea din "puturi crapate," sau ne-am adapat , ca Ierihonul, din ape rele!

Oare cand apele sunt rele?

Vorbind fireste, despre izvoarele din pamant, pe care le captam sapand puturi, apa acestora poate fi rea, cand putul n-a fost suficient de adanc sapat, sau pur si simplu, cand apa izvorului nu este buna.

Exista izvoare cu apa buna, potabila, si izvoare cu apa salcie, care nu poate fi bauta.

Intr-un sat, s-au sapat mai multe fantani; unele aveau apa buna, altele apa rea, pe care nici animalele n-o beau, nu era buna nici pentru spalat, nici pentru fiert mancarea.

Interesant este, ca langa o fantana cu apa buna, la o distanta foarte mica, de doar cativa metri, s-a sapat o alta fantana; dar apa ei era rea.

De ce? Pentru ca fiecare din ele, capta apa din alt izvor; prima dintr-un izvor cu apa buna, cealalta dintr-un izvor cu apa rea.

La fel este si cu izvoarele apei duhovnicesti.

Orice izvor, care nu-si are originea in "Izvorul apelor vii", care este Domnul Isus Hristos, Mantuitorul, orice alt izvor, nu are apa care sa poata astampara setea sufletului.

Domnul Isus insusi ne spune in Ioan7:37, 38,39:

Chiar titlul pasajului este: Isus, apa vietii".

" Isus a statut in picioare si a strigat: "daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.

Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura.

Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El.

Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese inca proslavit".

Iar in Ioan 4:13,14:

"Isus i-a raspuns [femeii samaritence] : "Oricui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa vie, care va tasni in viata vesnica".

Deci, orice "fantana" , ce nu-si are izvoarele in"apa vietii", nu va avea apa buna.

Rezultatul?

Ca si la Ierihon: "tara este stearpa", viata spirituala lipseste, darurile duhului Sfant sunt putine, sau chiar lipsesc.

E de inteles sa gasim cetati cu "ape rele" in "pustia lumii", dar ce trist e sa mai fie si in "gradina Domnului" cate o "cetate" cu ape amare...

Cat de multa amaraciune pot sa aduca acestea!

In jurul lor, fac sa fie numai "sterpiciune",nemultumire, tulburare...

Fiecare am intalnit astfel de oameni, care nu-si iau apa din izvorul vietii, Hristos, ci din radacina amara a firii pamantesti.

Tu ce fel de ape ai?

Multumiri fie aduse Domnului, ca la El este vindecare, El "preface pamantul uscat in izvoare de apa".-Psalmul 109 :35.



Ce a facut Elisei, proorocul Domnului, in cazul apelor Ierihonului?

2 Imparati 2:20-22:

"El a zis: "Aduceti-mi un blid nou si puneti sare in el. Si I-au adus.

Apoi s-a dus la izvorul apelor, si a aruncat sare in el, si a zis:"Asa vorbeste Domnul:"vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.".

Si apele au fost vindecate pana in ziua aceasta, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul."

In Levitic 2:11,13, se spune despre jertfe:

"Niciunul din darurile pe care le veti aduce ca jertfa de mancare inaintea Domnului,sa nu fie facut cu aluat...

Toate darurile tale de mancare sa le sarezi cu sare; sa nu lasi sa lipseasca niciodata de pe darurile tale de mancare sarea, care este legamantul Dumnezeului tau; la toate darurile tale de mancare sa pui sare ."

Iata deci, sarea reprezinta"Legamantul Dumnezeului" nostru.

Este partea cea mai grea, este suferinta Domnului Isus, pentru pacatul nostru.

Numai prin suferintele Lui, de la Ghetsimani si de la Golgota, pot sa se "reverse" si peste noi "izvoarele mantuirii".

Ieremia 33:6:

"Iata, le voi da vindecare si sanatate, ii voi vindeca, si le voi deschide un izvor bogat in pace si credinciosie".

Glorie Tie, Mantuitorule sfant!

Numai in "ranile "Tale putem fi vindecati, altfel am fi murit in apele otravite ale pacatelor noastre!

1 Petru 2:24

"El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire, prin ranile Lui am fost vindecati".

Deja, in acest verset, avem raspunsul si pentru continuarea actiunii proorocului Elisei: el a luat "blidul nou" in care a pus sarea si a aruncat sarea inapele, cele rele, vindecandu-le.

"Blidul nou" este "faptura cea noua", din @ Corinteni 5:17:

"Caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua, cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi".

Este faptura noua, pe care Duhul lui Dumnezeu a facut-o, in cei ce cred in Domnul Isus, este "nasterea din nou" , despre care Domnul Isus insusi zice la Ioan 3:7:

"Nu te mira ca ti-am zis:"trebuie sa va nasteti din nou",explicata mai apoi si de Apostolul Petru, in 1 Petru 1:23:

"Ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac".

Iata deci raspunsul:prin Cuvantul lui Dumnezeu , aflam despre jertfa Domnului Isus pe cruce, despre suferintele Lui, credem ca El a suferit pentru noi, primim iertarea, si prin Duhul sau Sfant, devenim o "faptura noua", un "blid nou"; izvoarele vietii noastre vor fi vii; apa pe care ne-o da El, se preface in noi, intr-un izvor de apa vie.

Si slava Domnului, asa cum "apele au fost vindecate pana in ziua aceasta, dupa cuvantul pe vcare-l rostise Domnul,"la fel, si "apele vietii"din noi vor fi bune, binefacatoare, "pana in ziua aceea".

Filipeni 1:6:

"Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos".

2 Tesaloniceni 1:10:

"Cand va veni in ziua aceea, ca sa fie proslavit in sfintii Sai si privit cu uimire in toti cei ce vor fi crezut".

Amin.