Acesta este titlul unui paragraf din Iosua, capitolul 5, pe care nu l-am inteles pana acum.
Este urmatorul:
Descoperire dumnezeiasca
13. Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat.Si iata ca un om statea in picioare inaintea lui , cu sabia scoasa din teaca , in mana.Iosua s-a dus spre el, si i-a zis" Esti dintre ai nostri , sau dintre vrajmasii nostri"?
14.El a raspuns:"Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului, si acum am venit." Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a inchinat si I-a zis:"Ce spune Domnul meu robului sau?"
15. Si Capetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua:"Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai este sfant".
Si Iosua a facut asa.
Acesta pare, la inceput,un paragraf fara legatura cu intamplarile din capitolul anterior si chiar cu urmatorul.
Dar totusi, este o urmare a ceea ce se intamplase mai inainte.
Poporul evreu , tocmai trecuse Iordanul; trecuse din pustiu, in tara promisa. Domnul oprise apele raului in loc, ca sa treaca poporul Sau.
Ei si-au luat din mijlocul raului Iordan, acele" pietre de aducere aminte".
Dar prima actiune pe care au avut-o dupa trecerea Iordanului, a fost aceea de a face "taierea imprejur" a poporului, pentru ca generatia aceasta, crescuta in pustiu, nu era taiata imprejur.
Cum s-a intamplat asa ceva?
Ca doar, Domnul poruncise lui Avraam in Genesa 17:12,13:
12. "La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur , neam dupa neam...
13. Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa, cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamantul Meu sa fie intarit in carnea voastra, ca un legamant vesnic.
14. Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului sau, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu".
Acelasi lucru se intamplase si cu Moise.
Exod 4:24,25,26.
24. "In timpul calatoriei, intr-un loc unde a ramas Moise peste noapte, l-a intalnit Domnul si a vrut sa-l omoare.
25. Sefora a luat o piatra ascutita, a taiat preputul fiului sau, si l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicand: "Tu esti un sot de sange pentru mine".
26. Si Domnul l-a lasat.
Cum, Moise?
Tocmai tu, cel mai bland om de pe pamant, cel care L-ai intalnit pe Domnul in focul din rug, ai uitat sa faci taierea imprejur a fiului tau?
Ai uitat sa faci ceea ce insemna un LEGAMANT, INTRE TINE SI DUMNEZEU?
Da, uitase...
Dar Domnul a invrednicit-o pe Sefora, o femeie din Madian, care nu stia prea multe despre poporul Domnului, sa faca acest legamant si sa salveze viata lui Moise si a fiului sau.
Slava Domnului, ca se mai foloseste si de "Sefore"!
Cum Iosua?
Dupa ce ai vazut atatea minuni facute de Domnul in pustie, ai uitat sa faci ce era mai important?
Dar, vai!
Si noi facem la fel!
Cum, poporul Domnului de azi?
Dupa ce Domnul te-a trecut "Iordanul pacatelor", ai uitat sa-ti mai tai inima imprejur?
Domnul a facut si cu tine acelasi legamant.
Romani 2:28, 29;
28. "...taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne.
29."Ci iudeu este acela care este iudeu inlauntru; si TAIERE IMPREJUR ESTE ACEEA A INIMII, in duh, nu in slova; un astfel de iudeu isi scoate lauda de la Dumnezeu, nu de la oameni."
Filipeni 3:3
"Caci cei taiati imprejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin duhul lui Dumnezeu, care ne laudam in Hristos Isus, si care nu ne punem increderea in lucrurile pamantesti".
Coloseni 2:11
"In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur, facuta de mana, ci cu TAIEREA IMPREJUR A LUI HRISTOS, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti".
Nu cumva , si noi, cei de astazi, am omis tocmai acest lucru, sa tinem legamantul sfant cu Domnul?
Nu cumva, generatia noastra de crestini, "care ne laudam cu Hristos,"am uitat sa facem DIN NOU aceasta "dezbracare de trupul poftelor noastre pamantesti"?
Doamne, iarta-ne!
Iti multumim ca ai venit sa ne amintesti, ca si alta data lui Moise, ca si lui Iosua,ca trebuie sa facem din nou aceasta "taiere imprejur a inimii"!
Tu puteai sa ne distrugi, ca si pe Moise, pe fiul lui, ca si pe intreg poporul care trecuse Iordanul.
Ca si ei, noi meritam moartea.
Dar Tu ai avut atata mila si bunatate, incat ne vorbesti si noua, ca si atunci, lui Iosua:
Iosua 5:2
"Taie imprejur pe copiii lui Israel a doua oara ".
Ajuta-ne si noua, sa ne "taiem inima imprejur", a doua oara!
Caci inima ni s-a impietrit iarasi!
Iosua 5:8
"Dupa ce a ispravit de taiat imprejur pe tot poporul , au ramas pe loc in tabara, pana la vindecare".
Si pentru noi, "taierea imprejur a inimii "produce durere si e nevoie de vindecare, pentru a sarbatori cum se cuvine "Pastele nostru, Hristos".
1 Corinteni 5:,6,7,8
6"Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?
7. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci HRISTOS, PASTELE NOSTRU, A FOST JERTFIT".
8. "Sa praznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului."
Domnul n-a dat inca poporului biruinta deplina asupra Ierihonului.
El a trimis mai intai la Iosua pe "Capetenia ostirii Domnului", sa-i spuna sa-si "descalte incaltamintea".
Mai era putina murdarie pe picioarele lui, o murdarie adunata involuntar, din umblarea prin pustiu.
Dar si aceea a trebuit curatata. Asa cum i-a spus Domnul si lui Moise:
Exod 3:5
"...scoate-ti incaltamintea din picioare , caci locul pe care calci este un pamant sfant".
Oare de ce pamantul era sfant?
Si in cazul lui Iosua , si in cazul lui Moise, era, la fel, caci i-a zis Domnul: "scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai este sfant".
Ce "sfintise " acel pamant pustiu, nisipos, fara vegetatie?
Numai prezenta Domnului putuse sa sfinteasca orice loc.
Intalnirea cu Domnul ne-a sfintit si pe noi.
Slava Lui!
Dar poate mai avem putin "colb pe picioare", si Domnul nu vrea sa ne lase nici pe noi sa murim, desi "Capetenia ostirii Domnului "sta in picioare in fata noastra, cu sabia scoasa din teaca, gata sa ne distruga!
Nu putem sta alaturi de Dumnezeu,chiar daca avem "inima taiata imprejur", dar mai avem putin colb pe picioarele noastre!
Ce e de facut?
Ne spune Domnul Isus in Ioan 13;
1 "Isus,... fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat "
4"S-a sculat de la masa, S-a dezbracat de hainele Lui, a luat un stergar si S-a incins cu el.
5"Apoi a turnat apa intr-un lighean , si a inceput sa spele picioarele ucenicilor , si sa le stearga cu stergarul cu care era incins".
De ce? Pentru ca "cine s-a scaldat, n-are trebuinta sa-si spele decat picioarele, ca sa fie curat de tot;"
Ca sa ne intalnim cu Mirele, trebuie sa fim "curati de tot".
Si numai Domnul Isus, prin sangele Sau, ne poate face aceasta curatire.
Ioan 13:8
"daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine".
Spalarea ultimei molecule de praf de pe "picioarele" noastre, e obligatorie, altfel, Capetenia ostirii Domnului "ne va sta impotriva".
Poate ACUM a venit aceasta capetenie si pentru Biserica Domnului ,si ne zice si noua, , cum i-a zis lui Iosua , la Iosua 5:14 :
"Eu sunt Capetenia ostirii Domnului si ACUM AM VENIT".
A fost trimisa AZI la noi aceasta capenie, sa ne atentioneze ca avem inca "picioarele " murdare, si trebuie sa ne "scoatem incaltamintea noastra din picioare"si sa ne "incaltam cu ravna evangheliei pacii"-Efeseni 6:15.
Fratii mei, iubiti de Domnul!
In orice stare am fi, este inca har, la iubitul nostru Mantuitor!
Daca ni s-a "impietrit inima"iarasi, s-o "taiem imprejur,urgent!
El ne va "vindeca " de rana pacatului, ca sa putem sarbatori pe "Mielul lui Dumnezeu, cel fara cusur", impreuna cu toata adunarea Domnului.
Iar daca am reintrat in legamantul Sau, sa nu pasim mai departe, fara sa ne "spalam picioarele".
Este interesant, ca la acest lucru putem participa si noi, unul pentru celalalt, prin rugaciune si atentionare blanda, nu prin mustrare aspra, acea dureroasa "aruncare cu pietre".
Domnul Isus a spalat cu apa, insa "stergarul "Lui stergea picioarele ucenicilor,dar le si mangaia bland .
El ne cheama sa facem si noi aceasta slujba, pentru ca la venirea Sa, Mirele sa gaseasca o mireasa "sfanta, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana."-Efeseni 5:22.
meniu prim El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.