Devoțională Proverbe 5

Capitolul 5





5:1-2 „Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă şi buzele tale să aibă cunoştinţă."





Aceste prime două versete aici, unde tatăl îşi atenţionează fiul să ia aminte la înţelepciunea sa, sunt de fapt asemenea cuiva care anunţă la microfon că urmează ceva important. Aici tatăl vrea să-i spună fiului ceva important şi de aceea îi atrage atenţia ca să fie atent şi să nu rătăcească cu gândul prin altă parte, pentru ca să poată fi chibzuit şi să ştie cum să vorbească în viitor, nu mânat de un gând rău, de pripă şi de ceea ce izbesc privirile sau mânat doar de poftele trupului, ci condus de un gând bun şi bine intenţionat.





5:3-6 „Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge."





Aşa începe portretul femeii străine şi păcătoase, părând că toată-i numai miere dar intenţiile ei nu sunt sincere iar aluziile şi invitaţiile ei sunt la fel ca şi momeala pusă într-o cursă de prins şoareci. Şoarecele se uită cu poftă la bucata de carne pusă acolo dar nu vede că imediat mecanismul cursei o să-l zugrume. Gura acestei femei care înainte era numai miere acum este amară ca pelinul şi ca o sabie cu două tăişuri, oricum o prinzi te taie. Ea îţi spune că nu ea te-a obligat să faci acel lucru. Ea rătăceşte în sufletul ei şi nu găşeşte drumul în viaţă şi se apropie de moarte fără speranţă. Nu-i place să lucreze cu mâinile ei şi nu este mulţumită cu un câştig mai mic. Vrea mult şi pe orice cale dar nu-şi dă seama că va fi tot mai nefericită şi tot mai neiubită cu adevărat. Aleargă după iubire dar nu o caută cum trebuie. Ea rătăceşte în viaţă şi duce şi pe alţii în rătăcire. Picioarele ei care ştiu să se mişte în ritmul de dans duc sufletul tău în locuri şi în stări de moarte din care mulţi nu vor mai ieşi niciodată. Tu însă vei putea ieşi dacă-ţi vei da seama că mergi spre iad şi vei cere ajutorul Domnului Isus.





5:7-10 „Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele: depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta şi unui om fără milă anii tăi; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi tu să te trudeşti pentru casa altuia."

Din nou tatăl îi aminteşte fiului să asculte şi să nu treacă pe strada unei astfel de femei, să caute soluţia normală la dorinţele lui, să nu se apropie de uşa casei ei ci s-o ocolească. Dacă nu ascultă s-ar putea să lucreze degeaba pentru alţii care ştiu să se folosească de acea femeie. Acei oameni n-au nici o milă, tu eşti un nimeni pentru ei, în sufletul lor doar banii tăi contează şi gândul cum să ţi-i ia. Îmi amintesc de un caz când cineva s-a încurcat cu o astfel de femeie şi după câţiva ani fraţii ei l-au ameninţat cu moartea dacă nu-şi vinde apartamentul şi nu-i dă banii ei. N-a avut încotro şi a făcut aşa ca să scape de ei. Degeaba s-a plâns apoi la vecini şi rude că a rămas pe drumuri şi că nimeni nu s-a băgat în treburile lui să-l ajute. Dar dacă înainte se gândea să nu se încurce cu ea şi să-şi caute o soţie credinciosă altfel erau lucrurile acum. Altădată iar, o astfel de femeie care era bolnavă de SIDA, înainte de a pleca dimineaţa după ce dormise la un băiat, i-a lăsat acestuia scris pe oglinda de la baie „bine ai venit în lumea lui SIDA".





5:11-14 „Ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau? Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!"





Atunci când vei îmbătrini degeaba vei geme şi vei cere ajutor acestor femei că nu te vor ajuta decât dacă încă mai ai bani, altfel nu valorezi nimic în faţa lor, doar vor râde şi-şi vor bate joc de tine. Degeaba îţi va părea rău atunci, că nu mai poţi da timpul înapoi şi nu credeai că o să ajungi aici, dar păcatul te duce întotdeauna dincolo de unde îţi poţi imagina. Niciunul care a ajuns beţiv sau drogat nu şi-a propus să ajungă acolo, dar păcatul a fost fără milă şi l-a dus unde n-a crezut vreodată că va ajunge. Însă aici ni se arată că omul acesta s-a trezit din prostia lui înainte de a ajunge prea rău şi şi-a dat seama că era tare aproape să se nenorocească singur, să cadă în prăpastie, cu toţi prietenii, rudele şi biserica lui care-l sfătuiau la bine. Omul acesta şi-a venit în fire şi s-a întors la D-zeu asemeni fiului risipitor. Viaţa lui a devenit alta şi de acum încolo va spune şi altora să nu mergă pe căile pe care a mers el, ca să nu păţească şi ei la fel sau mai rău.





5:15-18 "Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale."





Aici Solomon arată că viaţa de căsnicie este ceva normal şi ea trebuie să fie privată, doar pentru cei doi. Iubirea dintre cei doi este privită ca un izvor care nu ar trebui să sece niciodată. D-zeu a lăsat suficientă apă pentru toată viaţa în acest izvor iar oamenii trebuie să aibe grijă să nu arunce tot felul de lucruri străine şi murdare în el, (răutăţi, gelozii, vorbe uşoare, neiertări, reproşuri tot mereu, desconsiderări, nemulţumiri, etc) ca nu cumva să nu se mai poată bea apă din acest izvor. Dacă cineva din exterior a aruncat lucruri străine în acest izvor sau îţi vin gânduri rele de la Diavolul cu privire la partenerul tău, atunci trebuie curăţit iar cei doi trebuie să se unească în rugăciune şi post pentru aceasta. D-zeu doreşte ca izvorul tău să fie binecuvântat şi să te bucuri de partenerul tău, nu să fii tot mofturos. Iar când acesta se îndepărtează de calea bună, caută cu grijă să-l ajuţi să-şi revină şi nu te grăbi cu divorţul dar ai grijă să nu mergi şi tu cu el la prostii şi pe calea largă.





5:19-20 "Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?"





Îndemnul din aceste versete este să cauţi să fii îndrăgostit de partenerul tău toată viaţa. Dragostea trebuie cultivată asemeni cum se cultivă o plantă, de exemplu, şi ea trebuie cultivată de către amândoi. Pentru ca planta să crească, trebuie întâi semănată sămânţa pentru planta respectivă iar apoi întreţinută şi udată cu grijă. Când cresc buruienile prin jur trebuie smulse cu rădăcină (şi ce multe buruieni sunt !). Uneori trebuie săpat pământul în jurul ei şi pus îngrăşământ la rădăcină. Dacă nu vei cultiva planta dragostei în casa ta atunci vor creşte de la sine buruienile neînţelegerii, urii, dispreţului, nemulţumirii, minciunii şi altele ca acestea până vor ruina familia ta. Ţi se va părea că străina este mai bună sau mai frumoasă şi vei alerga după ea. Sau vei vedea că străinul este mai descurcăreţ, mai deştept şi mai frumos decât soţul tău şi-ţi vei ruina familia şi-ţi vei face un nume de ruşine între oamenii lui D-zeu. Îmi amintesc de o familie de credincioşi cu unul sau doi copii, care trecea prin lipsuri financiare şi nu prea zăreau multe porţi de ieşire din această stare la momentul respectiv. Soţia lucra la firma unui american destul de în vârstă, îi putea fi tată, care avea o vilă mare în oraş, maşini şi bani destui. Încetul cu încetul ea s-a lăsat amăgită în inima ei de acest om, deşi acesta îşi vedea de treaba lui şi nu o provoca. Lucrurile au început apoi să meargă greşit până acolo că ea şi¬-a părăsit soţul şi s-a recăsătorit cu omul acesta. La urmă ea a spus că a făcut lucrul acesta să asigure un viitor copiilor ei. Dar oare nu putea D-zeu asigura viitorul acestei familii ? Oare s-au terminat binecuvântările lui D-zeu ? Oare a sărăcit D-zeu ? Cu siguranţă că nu. D-zeu are suficiente resurse pentru toţi copiii Lui care îi rămân credincioşi atât pe nori şi furtună cât şi pe soare.





5:21-23 "Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie."





Chiar dacă pentru oameni lucrurile sunt confuze uneori, neclare, pentru D-zeu toate lucrurile sunt clare. El vede în ascuns, El vede toate gândurile şi intenţiile noastre. El vede sinceritatea şi viclenia noastră, El ştie bine cu ce scop gândim sau vorbim. Cel rău de multe ori nu-şi recunoaşte răutatea nici măcar în sinea sa, caută să se justifice, dar de fapt fapta lui rea îi va complica viaţa lui de mai târziu. Păcatul îl leagă pe om şi nu-l lasă să fie liber în sufletul lui căci mereu îi vin în minte faptele rele din trecut sau i le aminteşte cineva, până ce prin credinţa în Domnul Isus omul ajunge să fie iertat de trecutul lui păcătos iar gândurile de acuzare încep să piară unul câte unul iar omul primeşte bucurie în inima lui pentru iertarea lui D-zeu. Aici ni se mai spune că lipsa de înfrânare poate duce la moarte sau la mari încurcături. Gândiţi-vă câte accidente şi câte victime nu au fost de a lungul anilor pentru că frâna unei maşini nu a funcţionat normal. Trebuie să înţelegem că nu tot ce vedem şi poftim poate fi al nostru. Însă să nu uităm că D-zeu ne poate da partea noastră din tot ce vedem şi e bun pentru sufletul şi trupul nostru.





Concluzii:





• Tatăl credincios spune lucruri importante copiilor săi;

• Dragostea pentru străina păcătoasă te va duce la nenorocire şi alţii se vor folosi de banii tăi; la bătrâneţe nu vei mai valora nimic pentru ea;

• Bea apă din fântâna ta; curăţa izvorul dacă s-au aruncat murdării acolo; este destulă apă pentru toată viaţa;

• Seamănă dragostea în casa ta şi ai grijă de ea să crească bine;

• Dacă nu ai frâne bune s-ar putea să cazi în prăpastie.