Devoțională Mana de dimineata[ 25 August]

IOAN 12:35



"Umblaţi cîtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul".



Evanghelia după Ioan este una din cărţile cele mai bogate dintre scrierile sfinte, dar ea este poate şi cea mai tristă din toate. Actualitatea ei este atît de solemnă, că nu putem să neglijăm mesajul ei fără să fim păgubiţi. Ea arată cum oamenii au respins dumnezeirea Domnului Isus şi Cuvîntul Său binecuvîntat, şi faptul acesta neapărat trebuia să aibe efecte nenorocite din punct de vedere spiritual. Cînd Domnul Isus vorbeşte în această Evanghelie de întunerec, El se gîndeşte la întunerecul spiritual, religios; şi întunerecul care a domnit în timpul vieţii Sale pămînteşti este acelaşi chiar şi astăzi. Fiul lui Dumnezeu este respins şi răstignit astăzi ca şi atunci. "Lumina mai este încă pentru puţin timp în mijlocul vostru... cîtă vreme aveţi lumina, credeţi în lumină, pentru ca să fiţi fii ai luminii". Care lumină? Aceea a Domnului nostru Isus Hristos, aceea a Cuvîntului Său; noi le avem prin har. Dar, vai, întunerecul respingerii Lui este gata să invadeze întreaga Biserică. S-a spus că va veni un moment în care oamenii care nu au vrut să creadă, nu mai pot să creadă. întunerecul, spune textul nostru, este gata să cuprindă duhul omului, şi din pricina aceasta sînt atîţia oameni care nu-şi dau seama de adevărata situaţie în care se găsesc. "Făcliile lui Dumnezeu se sting" în toate părţile, discernămîntul duhovnicesc dispare, întunerecul creşte în plină lume religioasă, se aşează o harababură, şi oamenii se obişnuiesc cu starea aceasta. Să ne uităm în jurul nostru, la situaţia din adunări ba chiar la noi înşine şi vom realiza cît de mult a înaintat întunerecul spiritual.



"Umblaţi" zice Domnul! Facem noi lucrul acesta? înaintăm noi în noaptea întunecoasă sau ne-am oprit? Numai Dumnezeu poate să dea puterea de a înainta în plină noapte; şi El descopere celor ce îl ascultă adevărata natură a întunericului. Să umblăm cîtă vreme putem. Dumnezeu să ne facă conştienţi de teribila posibilitate de a fi cuprinşi de întunerec în duhul nostru. A nu voi să crezi cînd Dumnezeu oferă harul Său, duce la împietrirea inimii. Şi aici nu este vorba numai de Lumina care este Domnul însuşi ci şi de lumina spirituală care ne-a fost dată prin har, şi care poate deveni pînă la urmă întunerec. "Dacă deci lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta" (Mat. 6:23). "Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec" (Luca 11:35). Domnul să ne dea harul să umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină.