Devoțională Mana de dimineata[ 9 August]

ISAIA 30:21

"Urechile tale vor auzi după tine: "Iată drumul, mergeţi pe el".

Credinciosul care vrea astăzi să urmeze pe Mîntuitorul său "afară din tabără", în realitatea lepădării Lui, va avea de înfruntat şi piedici fără număr, şi batjocori pe care "cei ce trăiesc fără grijă în Sion" nu le cunosc, mulţumindu-se cu o religiozitate uşoară, care nu-i costă nimic şi care accceptă compromisuri cu duhul veacului de acum. Dar Duhul ne spune lămurit "să ieşim afară din tabără la El şi să suferim batjocorirea" (Ev. 13:13). Eşti înconjurat de o lipsă de claritate, de nedumerire cu privire la starea în care te găseşti, fără să-i cunoşti cauza? Ascultă atunci glasul din urma ta care îţi spune: "Iată drumul, mergi pe el". Întoarce-te la punctul de plecare, la claritatea pe care ai cunoscut-o la început şi din locul acesta vei cunoaşte care este cauza situaţiei în care te afli acum. Nu sta în nedumerire, într-o stare de apatie, glasul care încă îţi vorbeşte este cugetul, "solul" lui Dumnezeu care, oricît de proastă ar fi starea noastră sufletească, el nu face compromisuri, nu se lasă corupt ci ne şopteşte mereu "întoarce-te". El nu ne vorbeşte în mod violent, ci delicat, numai să nu-1 înăbuşim cu ceva. Ai pierdut poate părtăşia cu Domnul Isus din pricina vreunui păcat nemărturisit, neosîndit şi nepărăsit? "Solul" Lui îţi spune: "iată drumul, mergi pe el". Crucea este punctul de plecare şi acolo trebuie să ne întoarcem ca să facem un început nou. Să nu încercăm însă să facem aceasta pînă nu am recunoscut şi am abandonat ce ne-a făcut să ne abatem, fără să punem în regulă cu Dumnezeu tot ce a intervenit în viaţa noastră şi ne-a adus în starea în care ne găsim.

Sîntem poate în primejdia de a fi cuprinşi de o activitate de rutină, fără prospeţime, fără viaţă şi bucurie spirituală? Viaţa şi activitatea noastră de creştini adevăraţi trebuie să fie roadă unei părtaşii reale cu Domnul Isus, expresia vieţii Lui în noi. Atunci vom putea trăi viaţa Lui de înviere. El ne-a chemat de pe cruce, cînd cu mîinile întinse ne-a spus: "şi pentru tine am murit". Aici trebuie să revenim şi aici vom putea auzi clar îndemnul: "iată drumul, mergi pe el". Este adevărat că drumul crucii nu este uşor, nu este pe roze, ci mai degrabă pe ghimpii lor, dar este un drum al lepădării de noi înşine, este un drum al suferinţei şi al ruşinii, este drumul morţii eului nostru.

Una din principalele cauze a slăbirii pe cale a credinciosului este pătrunderea lumii în viaţa lui. În măsura în care am permis lumii să ocupe un loc în inima mea, am pierdut puterea spirituală. Dacă iubesc lumea sub orice formă devin necredincios Domnului Isus. Singurul secret de a ne detaşa de lume este de a ne ataşa de Domnul Hristos. Nu corabia în apă, ci apa în corabie o face să se scufunde. Nu credinciosul în lume, ci lumea în cel credincios îl duce la naufragiu, îl scufundă.