Devoțională Izvoare in Desert - 21 Octombrie

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească

a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu,

o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică.

(2 Corinteni 5:1)



Proprietarul casei în care am locuit mulţi ani m-a anunţat că n-are de gând să facă nimic ca s-o repare. El m-a sfătuit de asemenea să mă pregătesc să mă mut.

La început aceasta n-a fost o veste foarte bună. În multe privinţe zona era foarte plăcută, şi chiar dacă starea casei era evident în declin, era totuşi o casă foarte drăguţă. Însă o privire mai atentă mi-a arătat că şi un vânt uşor o putea clătina şi mişca, şi fundaţia ei nu era suficient de sigură. De aceea am început să mă pregătesc de mutare.

Pe când mă gândeam la mutare, e ciudat cât de repede s-a transferat interesul meu spre viitoarea mea casă nouă într-o altă ţară. Am consultat hărţi şi am studiat rapoarte despre locuitorii ei. Şi cineva care a venit de acolo în vizită mi-a spus că că e frumoasă de nedescris şi că nu se poate spune în cuvinte ce a auzit acolo. El a spus că pentru a face o investiţie acolo, a pierdut tot ce avea aici, şi totuşi se bucură de ceea ce alţii numesc sacrificiu. Un alt om, a cărui dragoste pentru mine s-a dovedit prin cel mai greu test posibil, acum locuieşte acolo. El mi-a trimis câţiva ciorchini din cei mai delicioşi struguri pe care i-am mâncat vreodată, şi după ce i-am gustat totul aici părea fără gust.

De câteva ori am mers la marginea râului care formează graniţa dintre aici şi acolo şi am dorit fierbinte să fiu cu cei care cântă laude Împăratului din partea cealaltă. Mulţi dintre prietenii mei s-au mutat dincolo de acest râu, dar înainte să plece de aici au vorbit despre a-i urma pe ei mai târziu. Am văzut zâmbetul de pe feţele lor când au dispărut din faţa ochilor mei. Aşa că de fiecare dată când sunt rugat să fac o nouă investiţie aici, acum răspund: „Eu mă pregătesc să mă mut".

selectat

Cuvintele Domnului Isus în ultimele Sale zile pe pământ exprimă viu dorinţa Lui de a Se duce „la Tatăl" (Ioan 16:28). Noi, ca popor al Său, avem de asemenea o viziune a ceva ce este mult dincolo de dificultăţile şi dezamăgirile vieţii acesteia şi călătorim spre împlinire, spre desăvârşire şi spre o viaţă îmbelşugată. Şi noi ne ducem „la Tatăl". O mare parte din noua noastră casă este încă neclară pentru noi, dar două lucruri sunt sigure. „Casa Tatălui" nostru (Ioan 14:2) este casa noastră. Şi ea este în prezenţa Domnului. Ca şi credincioşi, ştim şi înţelegem că toţi suntem călători şi nu avem o locuinţă permanentă în această lume. R. C. Gillie



Păsărelele se încred în Dumnezeu, căci ele zboară cântând

Din pădurile nordice unde bat vânturile toamnei,

Străbătând cu credinţă voioasă cărarea lor nemarcată

Spre ţinuturile de cântec ale verii, îndepărtate şi necunoscute.



Să mergem cântând deci, să nu mergem plângând:

Întrucât suntem siguri că zilele noastre sunt în mâna Lui,

De ce să plângem, şi să ne temem, şi s-o numim moarte?

Este doar un zbor spre o Ţară a Verii.