Devoțională Izvoare in Deser - 11 Noiembrie

Va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit.

(Psalmul 72:6)



Amos ne spune despre „cositul împăratului" (Amos 7:1). Împăratul nostru are şi El multe coase şi le foloseşte mereu pentru a-Şi cosi pajiştile. Sunetul ca de clopot al pietrei de ascuţit pe coasă prevesteşte tăierea a nenumărate fire de iarbă, margarete şi alte flori. Şi pe cât erau de frumoase dimineaţa, în câteva ore ele vor zăcea ofilite în şiruri lungi.

În viaţa umană, noi încercăm să avem o atitudine curajoasă în faţa coasei durerii, a foarfecelor dezamăgirii, sau a secerii morţii. Şi aşa cum nu se poate cultiva o pajişte ca o catifea fără cosiri repetate, nu se poate dezvolta o viaţă de echilibru, de tandreţe şi de compasiune pentru alţii fără să îndurăm lucrarea coaselor lui Dumnezeu.

Gândeşte-te cât de des compară Cuvântul lui Dumnezeu oamenii cu iarba, şi gloria lui Dumnezeu cu floarea ei. Dar când iarba este tăiată, când toate firele ei fragile sângerează, şi când devastarea pare să domnească acolo unde odată înfloreau florile, a sosit timpul potrivit pentru ploaia lui Dumnezeu să cadă ca o ploaie delicată, foarte plăcută şi caldă.

Dragă suflete, Dumnezeu te-a cosit! În repetate rânduri Împăratul a venit la tine cu coasa Lui ascuţită. Dar nu te speria de coasa Lui – pentru că sigur va fi urmată de ploaia Lui. F.B. Meyer



Când peste inima ta valuri adânci de necaz

Se sparg, ca de un ţărm uscat şi pustiu;

Când speranţa sclipeşte fără nici o strălucire pentru mâine,

Şi furtuna pare să măture totul în cale mereu;



Când cupa oricărei bucurii pământeşti

Nu are gustul izvorului dătător de viaţă;

Şi speranţele înalte, ca şi cum ar râde de tristeţea noastră,

Se ofilesc şi mor ca-ntr-un vis agitat,



Cine va potoli mustrarea duhului ostenit?

Cine va umple golul dureros dinăuntru?

Cine ne va şopti despre o pace trainică,

Şi va potoli fiecare val mare în linişte?



Numai Cel a cărui inimă rănită a fost zdrobită

Cu amărăciunea crucii şi a cununii de spini;

A cărui dragoste scumpă a rostit fericită cuvintele bucuriei,

Cel care cu blândeţe Şi-a dat viaţa Lui pentru noi.

Vindecător binecuvântat, uşurează toate poverile noastre;

Dă-ne pace. Pacea Ta dulce, Te rugăm!

Ţine-ne lângă Tine până va străluci dimineaţa,

Şi toate negurile şi umbrele vor fugi!